7 Motive pentru agresivitatea pisicilor (și cum să o ajutați)

Înțelegerea cauzelor agresivității la pisici este esențială pentru o conviețuire armonioasă cu felina ta. Află cele 7 motive principale care stau în spatele comportamentului agresiv și descoperă sfaturi practice pentru a corecta această problemă. De la hormoni și instincte teritoriale la educație și plictiseală, articolul nostru îți oferă soluții eficiente pentru a calma comportamentul războinic al pisicii tale.

Se întâmplă ca o pisică domestică să se transforme brusc într-o tigroaică sălbatică, capabilă să atace fără teamă un adversar mai mare și să provoace răni grave. Viteza, abilitatea de a sări și flexibilitatea oferă o manevrabilitate și tenacitate uimitoare, iar dinții ascuțiți și ghearele în formă de cârlig servesc ca arme serioase.

Ce cauzează atacurile de agresiune la pisici? Și cum puteți corecta comportamentul animalului de companie pentru a vă proteja pe voi și familia?

Influența hormonilor sexuali

Cea mai frecventă cauză a haosului provocat de o pisică o reprezintă schimbările hormonale, care provoacă o modificare negativă a caracterului. Odată ce pisica juvenilă ajunge la 5-7 luni, suferă schimbări fiziologice majore cunoscute sub numele de “pubertate”.

Prima căldură la femele și activarea comportamentului sexual la masculii tineri au loc adesea destul de violent, astfel încât puiul pufos de ieri începe dintr-o dată să se comporte agitat și incontrolabil. Aleargă prin camere oricând, se aruncă pe pereți și uși, sare pe oamenii care dorm, răstoarnă lucruri și umple casa cu un urlet sălbatic. Atunci când încerci să o iei și să o calmezi, animalul se comportă nepotrivit, se zbate, zgârie și scuipă, ceea ce sperie și surprinde neplăcut proprietarul.

O pisică în călduri poate torcă invitator, luând o poziție caracteristică răsfirată, cu coada ridicată, dar lovește cu laba și mușcă ca răspuns la orice atingere.

Mirosurile de pe stradă sunt ispititoare și iritante, așa că în timpul pubertății, pisicile tinere se străduiesc cu zel să fie libere, chiar dacă nu au fost niciodată în afara apartamentului. Rezultatul este o evadare imprudentă printr-o fereastră sau o ușă întredeschisă.

Instinctul teritorial

Comportamentul hiperactiv asociat cu o creștere a hormonilor sexuali este amplificat de instinctul teritorial cu dorința de a-și proteja “posesiunile”, marcându-le cu semne mirositoare și alungând pe oricine îndrăznește să încalce granițele.

Masculii temperamentali devin deosebit de reactivi, apropriindu-și nu numai hrana, patul, jucăriile, ci și întregul pat al stăpânului sau întreaga cameră. În acest caz, reacționează cu agresiune deschisă la încercarea proprietarilor de a trece pe lângă un bol cu mâncare pentru pisici pe jumătate mâncată sau de a alunga tiranul cu coadă de pe cuvertură.

Există dovezi că pisicile furioase și-au izbit capetele de oglinzi, încercând să ajungă la concurentul pe care l-au văzut prin geam. Dacă pisica paznică trăiește la curte și are acces în afara casei, atunci cu aceeași energie va păzi inviolabilitatea curții și grădinii, atacând frații vagabonzi, câinii și străinii cu două picioare.

Jocuri de vânătoare și nevoia de a elimina energia acumulată

Toate pisicile, într-o măsură sau alta, au un instinct de vânătoare, care se manifestă prin dorința de a urmări și prinde orice obiect în mișcare, fie el un șoarece în goană, o minge sau o perie de aspirator.

Vânătorul cu coadă instalează capcane “de sus” și “de jos”, sărind din dulap pe umerii unei persoane care intră în cameră sau prinzându-i picioarele pe neașteptate de sub pat. Activarea entuziasmului de pradă este facilitată de jocuri inadecvate cu puiul, în timpul cărora i se predă să atace și să zgârie un braț sau un picior. La început, bebelușul face acest lucru ezitant, dar pe măsură ce crește și simte puterea, intră în frenezie și capturează prada vie nu mai în joacă.

O pisică tânără și plină de energie suferă de plictiseală între patru pereți, fiind lăsată singură, iar seara târziu, când proprietarul obosit de la serviciu vrea să se relaxeze în fața televizorului, animalul de companie îi va impune jocuri active și cereri de atenție. Poate sparge demonstrativ o vază de pe masă sau să muște mâna, iar un “Luptă!” iritat va provoca indignare în răspuns.

Dominanță și educație proastă

Agresiunea este amplificată de tendința de a domina și de lipsa educației. În acest caz, animalul de companie cu coadă se consideră în mod deschis “liderul mândriei”, căruia îi este permis absolut orice.

Un astfel de animal nu numai că își protejează “proprietatea” (hrană, jucării, post de zgâriat, casă) și pedepsește intrușii, dar poate lua și obiceiul de a fura mâncare de pe masa de dining, de a umbla pe rafturile cu haine, de a zgâria tapetul și de a marca colțurile din apartament cu urină. Când proprietarul încearcă cumva să influențeze ștrengarul, acesta răspunde cu o poză indignată, scuipând, mârâind, fluturând laba și chiar cu un atac deschis cu zgârieturi și mușcături.

O pisică se poate comporta agresiv pur și simplu fiindcă este “într-o stare proastă” sau prin comutarea agresiunii de la un alt obiect. De exemplu, văzând o pisică sau un câine concurent afară pe geam, animalul temperamental, care anterior ațipise liniștit în poala ta, se va trezi instant și va înfige instinctiv ghearele în picioarele tale.

Cei care au fost supuși “agresiunii mustăcioase-dungate” știu că este foarte dificil să reziste unui atac și să scape de o pisică furioasă. Brațele, picioarele, fața și ochii pot fi afectate. În plus, zgârieturile și mușcăturile se inflamează și se infectează deseori din cauza pătrunderii bacteriei Bartonella henselae în sânge, ducând la dezvoltarea felinozei. Atacurile pisicilor asupra copiilor sunt deosebit de periculoase.

Stres și probleme psihice

Pisicile sunt prin natură foarte timide și susceptibile la stres, iar hormonii eliberați în acest proces (cortizol, adrenalină) cresc anxietatea, provocând un comportament neadecvat.

O schimbare de reședință, sunete puternice înspăimântătoare, o relație dură cu animalul sau expunerea la durere pot deveni un iritant care va provoca daune grave psihicului puiului.

Modificările comportamentale sunt deosebit de evidente la animale cu un sistem nervos instabil, atunci când procesele de excitație prevalează inhibiției. O astfel de pisică încetează să doarmă și să mănânce, slăbește, aleargă prin cameră, țipă, nu folosește litiera și reacționează cu agresiune defensivă la orice atingere.

Instinct parental

Uneori o pisică, devenită mamă, se transformă într-o tigroaică, gata să-și protejeze puii de cea mai mică amenințare.

Instinctul de a proteja cuibul este deosebit de acut în primele zile după naștere. Și dacă nu există un bun contact cu pisica, nu ar trebui să o deranjezi din nou uitându-te în casă și încercând să iei puii. Mama va deveni nervosă, căutând cel mai bun adăpost pentru bebeluși și târându-i încoace și încolo. Este posibil să primești o lovitură de avertizare cu laba înarmată.

Dar dacă vine un musafir în casă sau apare un alt animal de companie patruped, pisica mamă va sări în luptă.

Boli

Anxietatea și agresiunea sunt declanșate și de probleme de sănătate, cum ar fi rabia, o boală virală mortală transmisă prin mușcătură. Rabia poate fi suspectată dacă o pisică care nu a fost vaccinată contra rabiei se plimbă singură.

O pisică poate alerga prin apartament din cauza colicilor renale atunci când căile urinare sunt blocate de pietre sau poate mușca de durere atunci când se agravează pancreatita. Atingerea spatelui inferior și/sau a abdomenului provoacă dureri intense. Acordați atenție simptomelor însoțitoare, cum ar fi: refuzul de a se hrăni, vărsături, diaree, balonare, retenție urinară, sânge în urină.

Nu încercați niciodată să luați o pisică cu mâinile goale dacă a fost rănită, de exemplu căzând de la înălțime. Un animal în stare de șoc se va apăra isteric, iar tu ai putea fi rănit grav.

Modificările de comportament sunt cauzate de tumori cerebrale, traumatisme craniene sau epilepsie. Crizele apar adesea brusc, pe fondul unei stări generale bune, atunci când animalul începe dintr-o dată să scuipe, să urle și să se repeadă la pereți și oameni. Faza agresivă durează până la o jumătate de oră, însoțită de urinare involuntară și încheindu-se cu epuizare fizică.

Excitabilitatea crescută și convulsiile pot fi cauzate și de intoxicații acute, care se dezvoltă atunci când o pisică mănâncă plante otrăvitoare, medicamente sau momeli otrăvite.

Ce să faci cu o pisică agresivă

Chirurgia de îndepărtare a glandelor sexuale poate reduce activitatea pisicilor tinere. Recomand ca aceasta să se realizeze chiar în timpul pubertății, când animalul este deja format, dar nu a fost supus efectelor hormonale persistente. La 2 luni după intervenția chirurgicală, nivelul hormonilor sexuali va scădea iar animalul nu va mai suferi de probleme sexuale care implică agresiune teritorială și dominanță.

Dacă problema nu este agresiunea sexuală, utilizați substanțe chimice, cum ar fi: purtarea constantă a zgărzilor cu feromoni (de exemplu, “Zgardă calmantă Sentry pentru pisici”) cu înlocuire lunară cu una nouă, utilizarea pe termen lung a sedativelor precum “Pisica Bayun” sau “Stop stres”, utilizarea non-stop a unui difuzor cu feromoni Feliway.

Evitați situațiile stresante și limitați iritanții. Aranjați un colț privat pentru pisica dvs. unde se poate ascunde de toată lumea și se poate simți protejată. Este de dorit ca alți “membri ai mândriei” să nu pătrundă acolo (în special pentru copiii răsfățați). Un adăpost potrivit poate fi o căsuță închisă, o cușcă suspendată, un hamac pe perete, un tunel artificial, sau un pat sub un dulap.

Fiți blânzi și răbdători cu animalul dvs., învățându-l “bunele maniere” și jocuri adecvate încă din copilărie. Este important ca pisica să facă distincția în mintea ei între prada permisă și mâna umană. Nu ispitiți niciodată puiul cu mâna sau piciorul, ci folosiți jucării la distanță: o unealtă cu pene, o “undiță” cu momeală, un pointer laser, un șoarece mecanic.

Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!

Vă mulțumim că ați citit! Dacă acest articol vi se pare util și interesant, vă rugăm să îl distribuiți pe rețelele de socializare pentru a fi citit și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.