Acatistul pentru binecuvântare și ocrotire

Condacul 1

Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.Stăpână Porfirogenetă şi Doamnă a dimineții,Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieţii,spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi de dor!Ia-ne şi pre noi părtași ai sfântului munte Tabor.

Şi fă-Te şi nouăumbră şi rouă,Tu, adumbrirea de har,să-şi afle fireanoastră înnoireadintru plămadă de har.

Ca să-Ţi strigăm cu toată făpturaîntr-o deplină închinăciune:Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune.

Icosul 1

Cincizeci veacuri, să-mplineascăprin Avraam și prin David,spiţa Ta prooroceascăcerurile a obositcu lacrimi şi plecăciune;hărăzind neprihănitcarnea Ta din rugăciune, vajnic Rug nemistuit.

Focul Sfânt în Tine cântăca-ntr-o floare de slăvire.

Firea prin Tine cuvântădorul ei de izbăvire.

Şi eşti Doamnă Ipostasullaudelor suprafireşti;încât noi prinşi de extazuldragostei dumnezeieştiaşa să ne sune glasul:

Bucură-Te, rod învăluit cu sinaitic soroc;Bucură-Te, Tu ce-ai zămislit Zălogul de foc;

Bucură-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt;

Bucură-Te, muzical organ al Duhului Sfânt;

Bucură-Te, meşteşugul ceresc de mânecată mântuire;

Bucură-Te, filosofia cea vie de dreaptă îndumnezeire;Bucură-Te, rug al răpirii cum altul nu se mai poate;

Bucură-Te, unitate şi salbă a simboalelor toate;

Bucură-Te, strună şi sunet, arcuş şi alăută;

Bucură-Te, trup şi întrupare de veselie neîncăpută;

Bucură-Te, încântare ce ai învins a Lumii deşertăciune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 2-lea

Precistă prea-mângâioasă, Doamnă Pruncă Cuvioasă! Cu străina cuviinţă a cuvântului Tãu cald şi chemarea cu priinţă dintru a minţii rugăciune, cea dintâi Tu ai intrat la pristolul de minune, sfânta-sfintelor din om, locul nostru de smarald. Cu îndrăznită înţelepciune, Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somn biruind blestemul firii, greul vieţii noastre domn, prin puterea curăţiei, pentru care pururea Celuia ce ni Te-a dat să-I rostim înflăcărat: Aleluia!

Icosul al 2-lea

Fecioară a neînseratului veac, Sfântă Maică a Luminii! Ascultă-ne şi pre noi cei din păcat, netrebnicii fii ai tinii! Preablândă, bună, preasfântă Fecioarăpolata Domnului Iisus! dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoarădeschide-ne „calea de sus”. Ca prin aprinsă descoperire,arcana doritului Mire Şi noi să putem aşijderi cântaaşa cum Moise, dezlegat de sanda, cu faţa în văpaia de rug, fierbinte de har Ţie Îţi strigaunele ca acestea-n amurg:

Bucură-Te, tulpină de lumină a Rugului nemistuit;

Bucură-Te, pridvorule de smirnă prin care Dumnezeu S-a ivit;

Bucură-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;Bucură-Te, dezlegare care topeşti tot lăuntricul ger;

Bucură-Te, toiag cu floare întru a inimii călătorie;

Bucură-Te, fir de răcoare izvorât în lăuntrica pustie;

Bucură-Te, parafă de jar până în suflet pătrunsă;

Bucură-Te, zăpadă a minţii de nici o patimă ajunsă;

Bucură-Te, măsura a opta a împărăţiei din noi;

Bucură-Te, învăţătură scoasă din bucuria de apoi;Bucură-Te, mirare sărutată cu duhovnicească minune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 3-lea

Peste veacuri, Fecioară, eu Te aud, prin gura lui Isaia proorocul de jar. Şi-n cerul Scripturii vorba Ta sună cu toate înălţimile de dar: „Că, iată, prunc ni se va naşteşi un fiu nouă s-a dat. Pe umăr cu semnul stăpânitoriar Numele Lui: Minunat, Îngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor, Domnul păcii depline şi Părinte al veacului viitor”. Acesta e Numele Lui, Numele celor cinci cuvinte, Sfânt numele Domnului pe care Iisus îl va purta. Suflete al meu, ia aminte, cu toţii să putem striga: Aleluia!

Icosul al 3-lea

Dintr-o Maică de-a pururi Fecioarăaşa S-a zămislit, S-a întrupat, Cel ce a păzit nevătămat trupul Rugului de pară. Cuvânt de rostit S-a făcut Numele Domnului de slavă Dumnezeul cel nevăzut ce-n inima focului s-a ghicit, Faţa Frumuseţii cereşti Chipul cel nemărginit pre Sine S-a încăput cu măsură S-a măsurat şi aievea Cel nenumita ci, printre noi, S-a arătat în biruitor smerit călare pe o asină. Cercaţi dar, şi voi, calea Numelui de Lumină Călătoria cea prea înaltă. Şi de la moarte la viaţă veţi trece cu firea îndumnezeită, ca toţi să cântăm laolată limpede şi fără ispită:

Bucură-Te, temeiul prin care şi în noi Dumnezeu Se încape;

Bucură-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;Bucură-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a dăruit;

Bucură-Te, umblare prin care Aminul în noi a venit;

Bucură-Te, răgazul în care Logosul în noi Se ascultă;

Bucură-Te, pătrundere şi împăcare cu firea noastră tăcută;

Bucură-Te, blândeţe prin care ajungem Emanuelului frate;

Bucură-Te, Călătorie prin care Duhul în sânge ne bate;

Bucură-Te, însingurare în care Cerul din inimă izbucneşte;Bucură-Te, limpezime în care îngerul în trup ni se urzeste;

Bucură-Te, curăţie prin care Numele de slavă e în lume;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 4-lea

Cum să aflăm odihna de la gânduri?

Maică Fecioară, Preasfântă Fecioară! Cum să ne rupem de-ale patimilor rânduri, necovârşitele ispite ce ne-nfăşoară? Fă-Te, Tu, nouă „zicerea” râvnită, „măiestria cea bună a-nduhovnicirii”.Cu ea să ne biruim firea robită, până în scrumul despătimirii. Şi furaţi întru Tine, „Apatie luminoasă”, să putem şi noi ridicadintr-o laudă întreagă şi nemincinoasă un psaltiric şi adevărat: Aleluia!

Icosul al 4-lea

Aprinsă floare a necovârşitei Văpăi, De Dumnezeu Născătoare. Tu chip al păcii văzut în foc într-un ocol de răcoare, apleacă-te acum, Preabună, peste noi. Şi sub blânda Ta îndurare, darnic ne dă să putem afla, darul cel rar al Sfântului Fior, răsuflul cel larg al odihnitului zbor, din pieptul Porumbiței de argint, pe care şi Împăratul prooroc o vedeape culmile Vasanului plutind.

Şi ne trece în făptură, fiecãruia în parteacest aprins tain de bunătate rupt chiar de la suflarea Ta.Şi ne pune pe buzele noastre întinate măsura pâlpâirii celei curate ca să-Ţi putem învăpăiaţi cânta:

Bucură-Te, salt isihast cu zbor de binecuvântare;

Bucură-Te, rãsuflul cel cast de paşnică înfiorare;

Bucură-Te, lancie de cuvânt în cugetatul văzduh;Bucură-Te, întoarcere cu avânt a porumbiţei de duh;

Bucură-Te, zare arcuită cu heruvimice aripe;

Bucură-Te, vecie oprită în încăperea unei clipe;

Bucură-Te, vâslă uriaşă întru suişul cel ales;

Bucură-Te, sorbire a cerului, cu subţiatec înteles;

Bucură-Te, fântână acoperită cu unduiri de Apă Vie;

Bucură-Te, căldură iscusită crescută din Filocalie;

Bucură-Te, măiestrită aflare a tâlcului de-nchinăciune;

Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 5-lea

„Foc am venit să cobor pre pământ”,zice Hristos cu arzător cuvânt.Şi Preacurată, furtuna dragostei Luisă ne aprindă cu tot răscolul pârjoluluişi să ne umple de lumină nemăsuratca pre Tine, fecioară, care L-ai purtat.

Dragostea Lui să ne fie de nelipsitcu Numele de slavă de suflet lipit,Şi cu fiece fir smerit de răsuflaresă se aprindă în noi a Numelui chemare,

Să ne ardem de pară în Dumnezeudin toată dragostea Numelui Său. Şi-nvăpăiaţi de sărbătoare în Domnul aşaca flăcările dragostei să strigăm: Aleluia!

Icosul al 5-lea

De la Tine înţelegem Fecioară, Stăruinţa cea neînţeleasă, şi puterea pomenirilor line, din ruga smerită şi ştearsă. Da, firea apei e moale;a pietrei – nespus de vârtoasă. Dar ulciorul de deasupra de piatrăcu prelingerea lui din atârnare,prin picul boabei de apă,găureşte piatra cea tare.Fecioară, stăruieşte, aşadar,şi peste a noastră împietrire.Şi biruieşte-ne cu picurul de har,ca să-Ţi cântăm în imn de slăvire:Bucură-Te, îndrăzneala gingăşiei din „zicerea” Sfântului Nume;Bucură-Te, ulcior al picăturii cu stăruinţă anume;Bucură-Te, statornicie luminoasă din piatra albă a Domnului;Bucură-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului;Bucură-Te, cuib de gând, cel al Hristosului meu;Bucură-Te, împărtăşanie de cuvânt din chemarea lui Dumnezeu;Bucură-Te, revărsare de mireasmă pe care Fiul ne-o dă;Bucură-Te, mătania cea în fir a lui „miluieşte-mă”;Bucură-Te, iureş ce mă răpeşte şi pre mine păcătosul;Bucură-Te, noian de pomenire care-şi sporeşte prisosul;Bucură-Te, harică depănare a unei grăiri de minune;Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 6-lea

Fecioară Preasfântă, în faţa Tapururi, peste veac de ruşine, se vor dacugetarea şi ritorii înţelepciunii.Că Tu eşti sigiliul nestricăciunii,Poartă – pentru cei isteţi – încuiată,şi oglindă vie de trăirea minunii.Tu cunoşti cã viaţa nu ne-a fost datăsă fie numai răstălmăcită.Că ea se cere cu mult mai bogatădecât să fie numai trăită.Ea e a Minţii de dincolo de gând şi de loc,de dincolo de şirul clipelor dăinuirii.E vădirea unui cer lăuntric de foc,peste fântânile inimii şi-nfăptuirii.E a Cuvântului lumii ce pentru ea se vreacale şi întrupare spre veşnic: Aleluia!

Icosul al 6-lea

Fecioară şi Maica noastră Curată!Tu eşti într-adevăr trezia,voinţa frunţii, în mir adunată,ochiul cel dinlăuntru deschisîn rotundul zărilor toate,inimă cu centrul învinsde străvezimea stărilor curate.Tu eşti cea mai dreaptă luare-aminte,care uneşti în puterea agerimii, dincolo de cuvinte,într-un fulger al minţii:ascuţimea gândului de gheaţă,cu arsura iureşului de viaţă,caldul şi recele puse-n cruce,care pe Înţelesul cel înalt Îl aduce.Dar trezia aceasta e trezie de prunc,clară cheie de adânccu repeziş iute şi străin,ce cu nimic nu clinteşte sufletul Tău cel lin;ci, dimpotrivă, Îţi dă sfânta mare simplitate,de care noi pururea ne uimimşi faţă de care, pe cât se poate, ne plecămîntreaga suflare să-Ţi cântăm:Bucură-Te, cruce a înflăcărării şi agerimii alesului;Bucură-Te, osia cerului cu luceafărul înţelesului;Bucură-Te, spargerea gândurilor cu al lor zădarnic stup;Bucură-Te, oglindirea cea nevăzută, de dincolo de trup;Bucură-Te, cleştarul cel mai dinlăuntru al sufletului meu;Bucură-Te, străpungerea strălucită a pomenirii lui Dumnezeu;Bucură-Te, psaltirion al inimii sub arcuş de gând;Bucură-Te, strigăt de cinci strune tot una zicând;Bucură-Te, muzică negrăită a celei de-a doua naşteri;Bucură-Te, înălţime unică a desăvârşitei cunoaşteri;Bucură -Te, logodnă la Numele cel de Înţelepciune;Bucură-Te, Mireasã urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 7-lea

La iscusinţa Ta cea sfântă, Maică, noi venim,sub palmele Tale sã ne primenim.Fiindcă la slăvita nuntă a Marelui Miree cerută o grijă de întreagă neprihănire.Nu e îngăduită necurăţia ochilor şi a hainelor.Nimeni dar, dintre cei ce sunt „ne-nvăţaţii tainelor”,de unele ca acestea să nu se atingă.Cine va lăsa porcii din mărgăritare să se hrăneascăşi în vasele sfinte câinii să lingă?Îndemnarea ca şi primirea este numai duhovnicească,Numai de la Tine, Maica noastră cerească.Vino, dar, suflete smerit, împăcat şi curat,Şi aşa cu toţi laolaltă ne vom avântadin bucuria cea curată şi întreagă a unui Aleluia!

Icosul al 7-lea

Prea-sfântă, prea-mărită, prea-frumoasă,prea-filocalică Mireasă!A nimburilor toate Împărăteasă!Tu eşti Maica binevoitoareşi dăruitoarea tuturor celor sfinte;zestrea cea vie a bunelor haruri,celor din Taine, celor din Daruri,din odoare, din palme şi din cuvinte.Eşti Marea Predanie îmbietoareşi mult strălucitoarea toată Iconomia de binecuvântări,ca un policandru cu şapte lumânăriînaintea Marelui Tron dumnezeiescpentru care toţi îngerii şi sfinţii Te preamăresc:Bucură-Te, blagoslovenie pascală a împlinirilor noi;Bucură-Te, vârtute patriarhală în creştet pusă peste noi;Bucură-Te, înfiere iscusită spre îndumnezeirea tuturor;Bucură-Te, scumpătate dăruită cu-atingere de har curăţitor;Bucură-Te, lumină miruită peste minţile cele smerite;Bucură-Te, hărăzire cumplită de puteri sufleteşti negrăite;Bucură-Te, sporire vitează ce se dă inimilor întemeiate;Bucură-Te, unire în cuget a toate Bisericile împăcate;Bucură-Te, adevăr de safir întru simţirea noastră încrustat;Bucură-Te, sechină însufleţită ce ne dai liniştea de Sabat;Bucură-Te, voroava înveşnicită peste tăcerea de minune;Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 8-lea

Împărăteasă, Doamnă Preasfântă,Maică neispitită de nuntă,Tu eşti singura inimă de om întru care nescăzutNumele de mărire cântă,din tot rostul lui cel viu şi neprefăcut.Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacuratăfiindcă în Tine doar, ca niciodatăinima omului,cu inima Domnuluiau bătut şi bat laolaltă.Rugăciunea ca un ornic al gândului şi al ceruluicurge la lăuntrul Tăuşi se-ngeamănă cu limpedea ectenie a misteruluilângă dragostea lui Dumnezeu.O, Tu, Căruţă de Lumină neîntinatăne-ntrecută, ne-nserată!Îmbunează-ne şi pre noi cu darurile inimii, Binecuvântată!Şi aşa înzestraţi şi vrednici,ca unei Biserici,din toată fiinţa Ţie ne vom daca drept şi sfânt să putem cânta: Aleluia!

Icosul al 8-lea

Maică a Domnului, Inimă de Lumină,Maică a Domnului, Inima pământului,Maică a Domnului, Inimă fără vină,Maică a Domnului, Inima Cuvântului!Cãtre Tine râvnim ruşinaţi şi scăzuţicu sufletul apus şi genunchii frânţi,Că de atâta pacoste de păcat,inima ni s-a învârtoşatcum e steiul cremenii albastre, mohorâtă nespus.„Lăsatu-ne-a pe căile minţii noastreDomnul să umblăm.”Ne atârnă prin pâclă gândul răpus.Dar, iată, acum către Tine ne plecămMaica lui Iisus,îmbrăţişează-ne ca pre nişte pietre ale vieţiidornice de izvoarele dimineţiidimineţii neînserate,şi înviază-ne cu inimi noi şi curateca să-Ţi cântăm:Bucură-Te, arca de alianţă a sufletului meu;Bucură-Te, cufăr ferecat cu Numele lui Dumnezeu;Bucură-Te, corabie vie ce pluteşti peste talazurile lumii;Bucură-Te, sicriaş ferit de toate zădărniciile humii;Bucură-Te, tronule pre care viaţa se întemeiază;Bucură-Te, cutie de cântec prin care sună o rază;Bucură-Te, naos cuprinzător al tuturor slujirilor de har;Bucură-Te, chivot de gând al prea duhovnicescului altar;Bucură-Te, hram al cerurilor, în care mintea-i liturghisitor;Bucură-Te, sipet de foc în pieptul nostru al tuturor;Bucură-Te, Bisericã preadoritoare treimic să se cunune;Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 9-lea

Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel blând!Sunt şi eu din neamul Preacuratei, vlăstar înfiat de curând.Către Tine mă aplec cu fruntea,şi mâna mi-o pun ca Toma la locul cel sfânt.Strâns adunat în mine, aşezat fără cuvântaştept ca orbu-n puntea„Luminii din adânc cea fără înserare,şi care-i pusă-n om ca un lăuntric soaresă lumineze întreagă în încăperea fiinţei”.Cum nu te văd de noapte, grosimea de păcate,Te pipăi cu sfială,cu degetul nădejdii, cu degetul credinţei,cu deget bănuială, cu deget de dorire şi chiar de îndoială,Şi neajuns aş pune încă cealaltă mână;dar inima străpunsă de fulger de arsură,îndurerat de dulce cu răsuflarea-ngânăchemarea Ta întreagă şi fără voia meabătaia rugăciunii aleargă spre lumină într-un Aleluia!

Icosul al 9-lea

Preasfântă Fecioară Atotfolositoare,Tu eşti mai înalt-străvăzătoaredecât tot vârful Minţilor cereştişi cunoşti şi tot chipul rânduielii suprafireştipentru Schimbarea la Faţă cea izbăvitoare.Tu eşti măiestria, eşti meşteşugul, eşti hărnicia,şi toată sfânta migală omenească,care la un loc ne face stihiaprielnică să se mântuiască.Şi pentru care gura noastră stăruie atâta să Te proslăvească:Bucură-Te, încuviinţată cunoştinţă a sfinţeniei la amănunt;Bucură-Te, sofianică ştiinţă a lucrării prin lăuntric cuvânt;Bucură-Te, dumnezeiască îndulcire a Numelui ca mirul vărsat;Bucură-Te, monahicească iscusire în cântecul de lacrimi udat;Bucură-Te, măsură de picătură pentru o serafică pruncie;Bucură-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;Bucură-Te, cununa de litănii din nodul mătăniilor de păr;Bucură-Te, anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevăr;Bucură-Te, izvod de scăunel pentru isihia rugătoare;Bucură-Te, Tu zborul palmelor la răpirea cea drept în picioare;Bucură-Te, surâs de engolpion pentru a inimii uscăciune;Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 10-lea

O! Doamna cea harică fără cusurFecioara cu înariparea Marelui Vultur,Semnul de-apocalipsă al neprihănitului pântecBiserică născătoare a omului lăuntric!Ajută-mă să mă zidesc în negrăita firedin depănarea litaniei cu chemare subţire.Şi dă-mi naşterea cea luminoasă, Duhovnica mea,ca din măsura Învierii să strig şi eu: Aleluia!

Icosul al 10-lea

Tu, Darnica Maică, Povăţuitoare de taină,Doamna nădejdii, a înserării albastre,Stăpână cu trei luceferi pe hainăşi Sfântă Arghiră a neputinţelor noastre!Către Tine din nou, iată am silit!Răpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.Că după sfatul cel sfânt şi binecuvântarepărtaş m-am făcut la izbăvirea mea.Hotărâre am pus, îndreptată şi tare,să nevoiesc, toată clipa, în a mă ruga.Dar idolul de ţărână, cugetul meunu-mi lasă răgazul să mă cuceresc,să fac din rugăciune cristelniţa lui Dumnezeuîntru zdrobirea inimii spre care râvnesc.Ajută-mă, dar, Ajutătoarea meaşi dă-mi darul de lacrimi, sarea pocăinţeica să-mi spăl cu ele duhul neputinţeişi învrednicit iar să îţi pot cânta:Bucură-Te, trandafirul cel plâns al întoarcerii de taină;Bucură-Te, duioşia pocăinţei ce ai lumina drept haină;Bucură-Te, bogoslovia lacrimii, dezvăluirea Înţelepciunii;Bucură-Te, discernământ potrivit la suspinele lumii;Bucură-Te, raiule dăruit cu toate ploile izbăvirii;Bucură-Te, uimirea umezită din privirea copilăriei;Bucură-Te, porfira sudorilor împărătesti ale Aminului;Bucură-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului;Bucură-Te, bunăvoinţa de rouă ce pe credincioşi îi întăreşti;Bucură-Te, ajutorinţă, şi-n cădere a celor neduhovniceşti;Bucură-Te, omofor care te aşterni peste orice slăbiciune;Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 11-lea

Mulţumesc Ţie, Preamilostivă Maică-Fecioară,că m-ai scăpat de moartea cea de-a doua oară,Primejdia şi ispita sunt doară spre cercare.Şi prin chemările cele fără de încetareale prea-luminosului Nume de puteresimţurile şi voia inimii meleau intrat în praguri de tăcere.Slobod de eleaştept să mă năpădeascăauzul, văzul şi graiul cel dumnezeiesc,În mine de-acum doar acestea să se rostească.Şi Iubitul meu Însuşi, Iisusul ceresc,să vadă, să vorbească şi să înţeleagăprin chiar văzul, auzul şi voia mea întreagă.Hristos să vieţuiască aşaprin toată vlaga meaCa Domnul Însuşi să strige prin mine: Aleluia!

Icosul al 11-lea

O, tu inimă şi minte şi cugete al meu!Răneşte-te cu întrebările la Faţa lui Dumnezeu.Oare ce semn de-adeverire au roadele cereşti?Şi ce rãspuns sã auzi şi tu, în răspicări duhovniceşti:De rourează peste tine chipul Vederii nezărite,întru lărgimea cea de aur a închipuirilor sfinţite,adânc cu duhul tu vei fi pe strălucire adunat,cum a fost duhul Precistei în Sfânta Sfintelor curat,Şi-ai să ajungi atât de nalt-răsunător şi potrivitcum e o trâmbiţă de laudă în care îngeri s-au rostit.Şi-ntru simţiri gingaş vei fi ca floarea dreptului Ieseicare tresare-n patru zări în aşteptarea Celor Trei.Spre acest semn flămânzi suntem şi Sfânta Doamnă să ni-l deaca-n mijlocirea-i milostivă toţi să-i strigăm cu un stih aşa:Bucură-Te, Tu scară cu pragul în inima ce se închină;Bucură-Te, ascetică neprihănire de rugăciune senină;Bucură-Te, căldură de har ce până în carne năpădeşti;Bucură-Te, străină lucrare ce din urzeli ne sfinţeşti;Bucură-Te, Tu apă cerească izvorâtă la gene din fund;Bucură-Te, pace dezlegată de toată puzderia de gând;Bucură-Te, luminiş suitor al unei minţi desţărmurite;Bucură-Te, vedere în duh a tainelor necovârşite;Bucură-Te, ciudată străfulgerare spre capul scării negrăit;Bucură-Te, iluminarea din inimă ce eşti de nedestăinuit;Bucură-Te, nemărginirea desăvârşirii cu trup de nestricăciune;Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 12-lea

Tu eşti Amma împărătească a sufletului meu.Odihneşte-mă sub adăpostul Chipului Tău;ca sub privirile Tale de auriu cărbunesă ard şi eu nemistuit,din plămada arcanei de negrăit a trăirii de rugăciune.Şi dintru inelul Tău de răcoare,Izvorule pecetluit,din nou, mereu, să îmi pot împrospăta,cu unda harului Tău de nelipsit,marea pace a odihnei săltătoare.Şi mă încinge Sfântă Amma aşacu veselia cea vie a biruinţeica învăpăiat la alb să pot cântadin toată isihia cunoştinţei: Aleluia!

Icosul al 12-lea

Maică a Domnului, Duhovnica iubitoare a pământului!Odrăsluitoarea predaniei de taină a Cuvântului!Tu eşti dumnezeieşte de lină şi smerită,dar precum vorbeşte Cântarea Cântărilor,Tu eşti şi nespus de dreaptă şi cumplită„ca nişte oştiri sub steagurile lor”.Eşti clară, eşti senină, eşti ascuţităca un palos neîmblânzitor.Şi ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutători,pe toţi cei ce sunt ai „lepădării de sine” fiii Tăi sârguitori,toţi cei ai cetelor de pustnici, de anahoreţi,spiţa Ta toată de duhovnici înţelepţi,ce au în grija lor comori de binecuvântare,toate cele lămuritoare, curăţitoare şi îndreptătoareale neprihănirii şi milostivirii Tale neţărmuite,toate cele ce la un loc sunt numite„Gnoza cea curată” sau Moştenirea Sfinţilorşi pe care ni le pui la îndemână văditeprin slovele, palmele şi vorbele Părinţilor,pentru care de-a pururi nu vom şti a Te lăudaa Te cinsti, a Te preamări decât numai cântându-Ţi aşa:Bucură-Te, Spadă oblăduitoare a predaniei isihaste;Bucură-Te, garanta nemuritoare a înfierilor noastre;Bucură-Te, năstrapa unde odihneşte binecuvântarea Domnului;Bucură-Te, zadă care străjuieşti sfânta prefacere a omului;Bucură-Te, destoinică lucrătoare a măiestriilor tăcute;Bucură-Te, arhistratega cea mare a războaielor nevăzute;Bucură-Te, ochi care ocroteşti dintru dulcea asprime;Bucură-Te, canon care rânduieşti cu ascuţită agerime;Bucură-Te, pavăză ce păzeşti pământul celor vii;Bucură-Te, portal care opreşti tot chipul de necurăţii;Bucură-Te, roată de spulberare a duhului de urâciune;Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 13-lea

(Acest condac se spune de trei ori)O! Maică a Domnului, de-a pururi curatăşi Maică a Omului binecuvântată!Ca douăzeci şi patru de alăute şi potireaceastă închinăciune a noastră să fieîn revărsarea ei neîncetată.Şi către Preasfânta Treime, suită bucurie,aducerea ei prea binemiresmată,de pe palmele Tale către Hristosul Mire,să-şi treacă prinosul de dreaptă-slăvire.Ca să putem cu Cerurile toate striga,dintr-o îmbrăţişată necovârşirecel mai presus: Aleluia!

Icosul 1

Cincizeci veacuri, să-mplineascăprin Avraam şi prin David,spiţa Ta prooroceascăcerurile a obositcu lacrimi şi plecăciune;hărăzind neprihănitcarnea Ta din rugăciune, vajnic Rug nemistuit.Focul Sfânt în Tine cântăca-ntr-o floare de slăvire.Firea prin Tine cuvântădorul ei de izbăvire.Şi eşti Doamnă Ipostasullaudelor suprafireşti;încât noi prinşi de extazuldragostei dumnezeieştiaşa să ne sune glasul:Bucură-Te, rod învăluit cu sinaitic soroc;Bucură-Te, Tu ce-ai zămislit Zălogul de foc;Bucură-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt;Bucură-Te, muzical organ al Duhului Sfânt;Bucură-Te, meşteşugul ceresc de mânecată mântuire;Bucură-Te, filosofia cea vie de dreaptă îndumnezeire;Bucură-Te, rug al răpirii cum altul nu se mai poate;Bucură-Te, unitate şi salbă a simboalelor toate;Bucură-Te, strună şi sunet, arcuş şi alăută;Bucură-Te, trup şi întrupare de veselie neîncăpută;Bucură-Te, încântare ce ai învins a Lumii deşertăciune;Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul 1

Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.Stăpână Porfirogenetă şi Doamnă a dimineţii,Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieţii,spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi de dor!Ia-ne şi pre noi părtaşi ai sfântului munte Tabor.Şi fă-Te şi nouăumbră şi rouă,Tu, adumbrirea de har,să-şi afle fireanoastră înnoireadintru plămadă de har.Ca să-Ţi strigăm cu toată făpturaîntr-o deplină închinăciune:Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Amin!

Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura. Roagă-te oricum, oricât de neputincios, numai roagă-te mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi.

Nu uita că cel mai potrivit ar fi să discuți și cu duhovnicul tău și să îi ceri sfatul ca să îți călăuzească pașii în depășirea acestor momente grele.

Doamne ajută!

Rugăciunea de dimineață – Tatăl nostru

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ!

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri

Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău

Pentru rugăciunile sfinților noștri părinți, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin”

Crezul

Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul,
Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
Si intru Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii.
Lumina din Lumina,
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iara nu facut;
Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut;
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire
S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara,
Si S-a facut om;
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat;
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii,
A caruia imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul,
Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit,
Carele a grait prin prooroci.
Intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica;
Marturisesc Un Botez, spre iertarea pacatelor;
Astept invierea mortilor;
Si viata veacului ce va sa vie.
Amin!

Cele 10 porunci Dumnezeiesti

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fii desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

*Toate produsele recomandate sunt selectate de către echipa noastră editorială. Unele dintre articolele noastre includ link-uri afiliate. Dacă cumpărați ceva prin intermediul unuia dintre aceste link-uri, ne ajutați să câștigăm un mic comision din partea vânzătorului și astfel sa susținem scrierea de articole utile și de calitate.