Ce face misiunea indiană pe Lună și de ce este importantă pentru întreaga omenire?

India a reușit o realizare monumentală prin aterizarea cu succes a unui rover în regiunea polului sud al Lunii, marcând astfel un pas major în evoluția explorării spațiale și științifice. Acest eveniment nu doar că pune India pe harta țărilor avansate în domeniul cercetării spațiale, dar are și implicații profunde pentru studiile viitoare și descoperirile care pot fi făcute în domeniul astronomiei și tehnologiei spațiale.

Misiunea Chandrayaan-3 este cea de-a treia misiune lunară a Indiei, care a fost lansată la 14 iulie 2023, cu scopul de a explora polul sud al Lunii. Această zonă este interesantă deoarece conține rezerve de gheață de apă, care ar putea deveni o resursă valoroasă pentru viitoarele misiuni lunare și pentru colonizare, deoarece apa poate fi folosită pentru a produce oxigen, combustibil și apă potabilă.

Misiunea este formată din două părți: un orbitor care rămâne pe orbită în jurul Lunii și un lander și un rover care coboară pe suprafața lunară.

• Orbiterul Chandrayaan-3 cântărește aproximativ 2,4 tone și este echipat cu opt instrumente științifice concepute pentru a studia diferite aspecte ale geologiei lunare, mineralogiei, topografiei, exosferei și radiațiilor. Acesta asigură comunicațiile între Pământ și modulul de aterizare și ar trebui să continue să funcționeze timp de cel puțin un an pe orbita lunară.
• Modulul de aselenizare Vikram cântărește aproximativ 1,5 tone și are la bord patru instrumente științifice care studiază plasma lunară, proprietățile termice ale solului, activitatea seismică și distanța laser. După o aterizare ușoară reușită în regiunea craterului Simpelius la 23 august 2023, Vikram a devenit primul modulator indian care a reușit să ajungă cu succes pe suprafața lunară, în special în regiunea polară.

• Roverul Pragyan cântărește aproximativ 26 kg și este echipat cu două instrumente științifice care analizează compoziția elementară a solului și a rocilor cu ajutorul spectroscopiei cu laser și a spectroscopiei cu raze X alfa. Lunokhod este capabil să se deplaseze cu o viteză de până la 1 km/h și trebuie să funcționeze timp de cel puțin 14 zile terestre pe suprafața lunară.

Misiunea Chandrayaan-3 continuă cercetările științifice și studiile privind diverse aspecte ale Lunii. Aceasta a adus deja câteva rezultate importante:

• Misiunea a fost prima care a reușit să ajungă cu succes la polul sud lunar, unde se găsesc resurse de apă. Acest lucru ar putea avea implicații uriașe pentru viitoarele misiuni și colonizări, deoarece apa ar putea fi folosită în diverse scopuri.

• Această misiune confirmă nivelul ridicat de dezvoltare tehnologică și capacitățile științifice ale Indiei în domeniul cercetării spațiale.
• Chandrayaan 3 a fost cea mai ieftină misiune lunară din istorie, cu un cost de aproximativ 75 de milioane de dolari, semnificativ mai puțin decât alte țări. Acest lucru demonstrează capacitatea Indiei de a întreprinde misiuni spațiale complexe cu resurse limitate.

Oamenii de știință se așteaptă să obțină informații mai detaliate despre compoziția solului lunar și vor încerca să detecteze urme de activitate seismică pe Lună, ceea ce va ajuta la înțelegerea structurii și evoluției acesteia. Misiunea va studia, de asemenea, exosfera lunară, ceea ce va extinde cunoștințele noastre despre această regiune.

Pentru a crea modulul de aterizare și roverul Chandrayaan-3, au fost utilizate tehnologii avansate dezvoltate și îmbunătățite de Organizația Indiană de Cercetare Spațială (ISRO):

• Navigația relativă a terenului (TRN): Tehnologia de recunoaștere automată a terenului ajută la determinarea locului optim de aterizare prin utilizarea camerelor de luat vederi și a radarului pentru a potrivi caracteristicile vizibile ale terenului cu hărțile. TRN îmbunătățește semnificativ precizia aterizării și asigură siguranța navei spațiale în timpul coborârii.
• Sistemul de gestionare a roverului (RMS ): Acest sistem de control al roverului asigură controlul asupra mișcării acestuia, inclusiv viteza, direcția și diverse funcții; se realizează cu ajutorul semnalelor radio și permite controlul roverului lunar de la distanță.

• Protecție împotriva prafului lunar: În condiții lunare, praful lunar poate reprezenta o amenințare serioasă pentru navele spațiale și echipamente. Pentru a se proteja împotriva acestui praf, modulul de aterizare este echipat cu o anvelopă specială cu ochiuri metalice, care asigură o tracțiune fiabilă cu solul și previne acumularea de praf pe roțile roverului lunar.

Aterizarea pe Lună, în special în regiunea polară, implică o serie de riscuri și dificultăți:

• Navigare și orientare: Determinarea precisă a poziției și orientării unei nave spațiale pe suprafața lunară necesită calcule și senzori complecși. Terenul accidentat și umbrele pot face acest proces dificil.
• Comunicațiile și întârzierea semnalelor: Menținerea unor comunicații stabile între vehicul și Pământ este critică, având în vedere latența semnalului. În caz de urgență, dispozitivul trebuie să fie capabil să ia decizii autonome – și cele corecte.

• Temperatură și radiații: Temperaturile extreme și radiațiile ridicate de pe Lună pot deteriora echipamentele și aparatura electronică, astfel că vehiculele spațiale trebuie protejate cu materiale speciale și sisteme de gestionare termică.

Vă mulțumim că ați citit! Dacă acest articol vi se pare util și interesant, vă rugăm să îl distribuiți pe rețelele de socializare pentru a fi citit și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.