Mănăstirea Feredeu este o mănăstire ortodoxă din România, situată în comuna Șiria din provincia Arad.
Locație
Mănăstirea Feredeu este situată pe un deal, la o altitudine de 427 m și este înconjurată de o pădure foarte densă. Lăcașul de cult a fost construit în imediata vecinătate a izvorului care a dat numele mănăstirii, făcând referire la existența unui celebru feredeu din Munții Zarand în podgoriile Aradului.
Istorie
Existența unui așezământ monahal la Feredeu a fost menționată pentru prima dată în urmă cu peste 215 ani, când, în zona unde a fost construită mănăstirea, a existat un schit cu o capelă în apropierea unui izvor cu apă miraculoasă.
Conform unor informații transmise din generație în generație, se pare că hramul a existat în anii în care o mare parte din teritoriile de pe Valea Mureșului Inferior, din Banat și din Țara celor Trei Crișuri s-au aflat sub stăpânire turcească până în jurul anului 1699, când s-a încheiat Pacea de la Karlovy Vary.
În acei ani, în pustnicul de la Ferenteu a trăit un călugăr pe nume Filimon, care a fost ucis de turci înainte de a părăsi această regiune pentru că le-a cerut în repetate rânduri invadatorilor păgâni să părăsească aceste meleaguri cu crucea în mână ridicată deasupra capului.
În primii ani ai secolului al XX-lea, la inițiativa profesorului Nicolae Bâru, s-au făcut primele demersuri pentru ocuparea schitului și a capelei Feredeu de către credincioșii din așezările din jurul Șiriei.
La 12 mai 1920, Nicolae Bâru, proaspăt hirotonit preot, însoțit de câteva sute de credincioși ortodocși, a urcat la hramul Feredeu și în cadrul unei ceremonii religioase au sfințit apa de izvor.
În cursul anului 1926, același Părinte Nicolae Bâru, a trimis o scrisoare Episcopului Aradului Grigore Gh. Comșa în legătură cu acest izvor. La rândul său, episcopul Grigore Gh. Comșa, a cerut să fie informat în detaliu despre modul în care acest izvor ar putea fi folosit în slujba bisericilor și a credincioșilor.
În urma acestor demersuri, protopresbiterul Mihail Lucuța de la Protopopiatul Șiria, a adus la cunoștința episcopului o serie de fapte și informații în legătură cu izvorul de la Feredeu, propunând totodată inițierea și desfășurarea lucrărilor de amenajare a izvorului, precum și construirea unui hram aici. Comitetul de planificare din Șiria a alocat un teren pentru ridicarea unei capele și o cantitate considerabilă de lemn pentru construcția acesteia.
La 11 aprilie 1931, un număr de aproape 500 de credincioși români, din satele și comunele din podgoria Aradului, au participat la ceremonia religioasă prilejuită de punerea pietrei de temelie a capelei închinate “Sfântului Gheorghe cel Mare”.
După o perioadă de aproape 50 de zile, pe 28 mai, a avut loc ceremonia religioasă de sfințire a sfintei cruci așezate pe turla bisericii. Finalizarea tuturor lucrărilor de construcție a așezământului religios a avut loc la 9 septembrie a aceluiași an.
Sfințirea capelei de la fântâna Sfântului Gheorghe de la Feredeu a avut loc la 9 iunie 1932, de sărbătoarea Înălțării Domnului. Ceremonia religioasă a fost oficiată de însuși Episcopul Aradului și Hunedoarei, Grigore G. Comșa, avându-l ca stareț pe arhimandritul Policarp Marușca de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog.
În toamna anului 1934, la Feredeu, a fost construită fundația clădirii de locuit, care era formată din trei camere și un coridor. Prima cameră din partea stângă a clădirii era pentru episcop, iar celelalte două pentru călugări. Dintr-un document din acei ani, reiese că la 11 aprilie 1937, primul stareț numit Pahomie a fost instalat în schitul reînființat de la Feredeu.
Acest raport duce la concluzia că viața monahală a existat aici, pe aceste meleaguri de la poalele Munților Zarand, de la începutul secolului al XVIII-lea până la Decretul 410/1959, când, ca multe alte mănăstiri din România, mănăstirea Feredeu a fost închisă.
Până la acest tragic și dureros eveniment care a marcat viețile multor credincioși, la Feredeu erau 2-3 călugări, precum și monahul Ioasaf Mârzencu.
În ciuda acestor măsuri represive, în Feredeu se mai țineau sporadic slujbe religioase de către unii preoți din localitățile învecinate, mai ales de Ziua Crucii. În 1986, episcopul Aradului și Hunedoarei, Timotei Seviciu, a luat inițiativa reînființării schitului Feredeu.
În cursul aceluiași an, la 7 august, sub conducerea Preasfințitului Ilarion Tăuceanu, au început lucrările de reparare, renovare și restaurare a bisericii și capelei, care timp de aproape două decenii fuseseră în mare parte distruse. În timpul acestor ample lucrări de construcție, clădirea anterioară a vechii biserici a fost extinsă și reconstruită în întregime, în timp ce vechiul izvor a fost reconstruit cu fața spre nord-vest, la o distanță de 5-6 m de bolta noului lăcaș de cult.
Prezent
Noua biserică are formă de cruce și este împărțită în altar, naos, naos și pridvor închis, iar baldachinul a fost realizat din lemn masiv de stejar. Fațadele exterioare ale edificiului religios sunt tencuite și vopsite foarte simplu în alb.
Pictura interioară a fost realizată în anul 1990, în tehnica picturii în frescă, de către pictorii Radu și Alexandra Jitaru În același timp au fost construite o serie de anexe, clădirea presbiteriului formată din patru încăperi, o clădire cu parter și etaj și un coridor, în care au fost amplasate opt capele pe fiecare nivel.
De asemenea, au fost construite două clădiri de formă trapezoidală, una de dimensiuni mai mari și a doua de dimensiuni mai mici, unde a fost instalată și o bucătărie, și o altă clădire cu încă două pavilioane.
Drumul de acces la mănăstire, pe o cățărare prelungită, este relativ dificil și obositor. În 1992, în valea care urmează drumul de acces, la o distanță de cca. La 2 km de mănăstire a fost construită o zonă administrativ-rezidențială, mănăstirea metoc.
Pentru credincioșii care, din diferite motive, nu puteau urca la mănăstirea de pe deal, s-a construit aici o biserică închinată Sfântului Mare Prooroc Ilie Tesviteanu.
Altarul și naosul noii biserici sunt spațioase și bine iluminate. Catehismul, patrafirul, băncile cântăreților, tronul marelui preot și băncile credincioșilor sunt realizate din stejar masiv. Deasupra pridvorului a fost ridicată o clopotniță pătrată oarbă.
Sculpturile au fost realizate de celebrul meșter Vasile Gavriloaia din Humulești. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 23 februarie 2000, a hotărât transformarea schitului de la Feredeu în mănăstire, cu părintele Ilarion Tăuceanu, starețul mănăstirii, căruia i s-a încredințat cu mai bine de 14 ani în urmă conducerea lucrărilor de construcție, sub a cărui grijă și pricepere a fost refăcut complet complexul monahal de la Feredeu.
Citește și asta…
- Hinduismul și budismul: asemănări și diferențe
Descoperă asemănările dintre hinduism și budism, două religii cu origini comune în India. Află care sunt cele mai importante 7 deosebiri dintre ele, de la rolul karmei și al renunțării până la statutul lui Buddha și al zeilor. - Care este diferența dintre religie și ideologie
Descoperă diferența subtilă, dar crucială, dintre religie și ideologie și cum acestea influențează modul în care înțelegem lumea și ne raportăm la valorile noastre. - Unde a fost Iisus între moartea și învierea Sa: clarificări biblice
După moartea lui Iisus, speculațiile cu privire la locul în care a fost în cele trei zile dintre moarte și înviere sunt discutate. Există mai multe interpretări, dar scripturile oferă puține informații precise. Un pasaj din Luca 23:42 sugerează că Iisus a mers în rai, unde a fost întâlnit de un tâlhar credincios. Un alt pasaj, 1 Petru 3:18-20, indică faptul că Iisus a anunțat spiritele din închisoare. Cu toate acestea, biblia nu detaliază aceste evenimente în mod clar. - Isus s-a considerat Dumnezeu? Adevăr sau Interpretare?
Dacă te întrebi dacă Isus s-a considerat pe sine Dumnezeu, răspunsurile diferă. Bart Ehrman argumentează că Isus nu s-a autoproclamat Dumnezeu. Vei descoperi mai multe în videoclipul său. - Irod cel Mare: Regele Paranoic al Evreilor!
Explorează viața controversată a lui Irod cel Mare, de la crimele îngrozitoare până la magnificele sale proiecte de construcție, explorează viața unui rege care a lăsat o amprentă indelibilă în istoria Israelului.
