Atât hinduismul, cât și budismul își au originea în subcontinentul indian și au o relație foarte veche, dar destul de ciudată și, am putea spune chiar incomodă, care, în multe privințe, este comparabilă cu cea dintre iudaism și creștinism. Buddha s-a născut într-o familie hindusă, la fel cum Hristos s-a născut într-o familie evreiască.
Unii oameni încă susțin că budismul a fost o ramură a hinduismului și că Buddha a făcut parte din panteonul hindus, o viziune inacceptabilă pentru mulți budiști. Cu toate acestea, se recunoaște pe scară largă că budismul a câștigat popularitate în India pentru că a eliberat mulți oameni din lanțurile tradiției și ale ortodoxiei, care erau altfel considerați simple victime ale propriei karma.
Prin învățăturile și îndrumările sale, Buddha a creat speranță și aspirație pentru cei care înainte nu aveau nicio speranță de mântuire și libertate de alegere.
În urmă cu mai bine de 1500 de ani, tradiția hindusă l-a recunoscut pe Buddha ca fiind una dintre cele 10 întruchipări ale zeului Vishnu. Cu toate acestea, între cele două tradiții a existat încă foarte mult timp o rivalitate puternică.
Adepții lui Shiva și ai lui Buddha abia se puteau tolera reciproc în vremurile anterioare. Au existat cazuri de persecuție a budiștilor de către conducătorii hinduși, de exemplu Sasank, un conducător din Bengal, a distrus monumente budiste și a ars copacul Pipal sub care Buddha a primit iluminarea. Cu toate acestea, marea majoritate a conducătorilor au urmat o politică de toleranță religioasă.
În ciuda diferențelor fundamentale dintre cele două religii, hinduismul și budismul s-au influențat reciproc în multe feluri. Noțiunea budistă de non-vătămare și compasiune pentru toate ființele vii a fost adânc înrădăcinată în solul indian, apoi budismul Mahayana a adoptat metodele tradiționale indiene de cult religios.
Budismul a influențat creșterea și dezvoltarea artei și arhitecturii indiene și a contribuit în mare măsură la practicarea respirației și a meditației pentru a atinge starea de atenție și stări superioare de conștiință. Tantra hindusă a influențat nașterea și evoluția budismului Vajrayana, care a devenit popular în Tibet.
Conținut articol
Similitudini între budism și hinduism
Hinduismul și budismul împărtășesc unele dintre următoarele asemănări.
1. Pace. Atât hinduismul, cât și budismul pun accentul pe natura iluzorie a lumii și pe rolul karmei și al acțiunilor bazate pe dorințe în menținerea ființelor în ciclul nașterilor și morților.
2. Cătușe și suferință. Potrivit lui Buddha, dorința este cauza principală a suferinței, iar eliminarea dorinței în toate formele sale are ca rezultat încetarea suferinței. Aproape toate școlile și sectele filozofice hinduse susțin un punct de vedere similar. Textele hinduse, precum Upanishads, Vedas, Tantras și Bhagavadgita, sugerează că acțiunile obsedate de dorință și atașamentul față de lucrurile lumești sunt responsabile de robia și suferința noastră, în timp ce îndeplinirea acțiunilor ca sacrificii fără dorința de a obține roadele lor va duce la eliberarea noastră.
3. Doctrină: Atât hinduismul, cât și budismul sunt religii dharmice. Dharma este centrală pentru ambele, deși sensul și scopul ei sunt diferite. Ambele religii cred în conceptul de karma, ciclul nașterii și al morții (sansara), transmigrația, reîncarnarea sau renașterea ființelor (sau sufletelor) în funcție de karma lor anterioară.
4. Virtuți: ambele învățături subliniază importanța dezvoltării compasiunii, a non-violenței și a slujirii dezinteresate a tuturor ființelor vii pentru a obține eliberarea.
5. Raiul și iadul. Ambele religii cred în existența mai multor iaduri și paradisuri sau lumi superioare și inferioare în care ființele pot intra după moarte în funcție de dorințele și faptele lor din trecut. Cu toate acestea, ele cred, de asemenea, că acest lucru întârzie eliberarea și nu elimină suferința.
6. Zeii: Atât acolo cât și acolo cred în existența zeilor și a ființelor celeste în diferite planuri. Numele comune ale mai multor zeități precum Indra, Brahma, Yama, Varuna etc. sunt, de asemenea, comune.
7. Practici: Ambele cred în importanța anumitor practici spirituale pentru a obține eliberarea, cum ar fi yoga, practica meditației, respirația atentă, concentrarea, atenția, dezvoltarea anumitor bhavas sau stări de imersiune meditativă (dhyana) și așa mai departe.
Yantrele și mandalele ca parte a ritualizării sunt inerente atât în hinduism, cât și în budism. Ladakh, Tibetul Mic. Foto India Swami.
8. Puritate și caracter. Ambele cred în neatașament, renunțarea la viața lumească, neposesie și dezvoltarea unor virtuți precum non-violența, veridicitatea, asumarea de jurăminte etc., ca o condiție prealabilă pentru atingerea eliberării.
9. Dorința. Ambele învățături consideră că dorința este principala cauză a suferinței, iar renunțarea la dorință este principala soluție pe calea spre eliberare.
10. Vacuitatea. Filozofia hindusă Advaita este similară în unele privințe cu teoria budistă a Shunyavada (goliciunea).
11. Impermanența. Ambele cred în impermanența (anitya) lumii ca fiind cauza îmbătrânirii, a bolii, a morții și a decăderii, precum și a suferinței care rezultă din aceasta. Ei cred, de asemenea, că realitatea aparentă sau realitatea obiectivă (non-self) este un fenomen temporar sau o iluzie.
12. Tantra. Atât budismul, cât și hinduismul au propriile versiuni de tantra și practici șamanice străvechi. Ambele au practici rituale tradiționale cu mâna dreaptă și practici rituale netradiționale cu mâna stângă.
13. Origine: ambele învățături își au originea și s-au dezvoltat în subcontinentul indian. Fondatorul budismului a fost un prinț hindus care a devenit Buddha. Budismul este cel mai mare dar al Indiei antice pentru lume. Timp de aproape două milenii, învățăturile budiste au dominat multe părți ale lumii și au influențat dezvoltarea culturii și a civilizației de acolo.
O statuie a lui Buddha Maiteri la Tsemo gompa, Ladakh, India. Foto India Swami
14. Simbolismul morții. Atât hinduismul, cât și budismul recunosc moartea ca fiind un aspect inevitabil al vieții. Ambele personifică Moartea ca pe o divinitate și o numesc Kala, Yama, Mara etc. În ambele tradiții, Moartea este asimilată cu Timpul.
15. Eliberarea: Ambele cred că eliberarea, și nu renașterea sau viața cerească, ar trebui să fie scopul final și soluția cea mai bună și permanentă la suferință și robie.
16. Cosmologie. Cosmologiile ambelor religii au mai multe lucruri în comun. Ambele recunosc un univers cu patru niveluri, format din multe lumi și sfere. Hinduismul recunoaște lumea subterană, lumea muritorilor, regiunea de mijloc și lumea nemuritoare a lui Brahman. Budismul recunoaște lumea subterană, pământul, regiunea de mijloc a zeilor și a corpurilor cerești și planul suprem Brahmaloka.
17. Universul: Ambele religii consideră că pământul este centrul acestui univers, așezat pe muntele Meru, înconjurat de șapte inele concentrice de munți înalți și șapte oceane, cu infernurile asurașilor dedesubt și lumile deva deasupra. Ambele consideră subcontinentul indian ca fiind un pământ sacru și îl numesc Jambudvipa.
18. Lumile subtile: Ambele cred în existența unor lumi grosiere și subtile. Cuvintele subtile pot fi percepute de oameni în timpul meditației.
19. Puterile supranaturale. Ambele cred în capacitatea ființelor umane de a obține puteri supranaturale sau divine, precum și în păstrarea și amintirea experiențelor din viețile trecute.
20. Teologie: Ambele religii sunt teologii ale eliberării. Ele consideră că eliberarea (moksha sau nirvana) din ciclul de nașteri și morți este scopul suprem al vieții umane.
21. Diversitate. Atât hinduismul, cât și budismul au numeroase școli, secte și subsecte. Cu câteva excepții, ambele religii aprobă cultul ritual și spiritual al zeităților. De asemenea, ele împărtășesc multe dintre aceleași credințe și opinii în ceea ce privește natura existenței, realitatea, adevărata cunoaștere, stările de conștiință etc.
Atitudinea lui Buddha față de hinduși
Înainte de iluminarea sa, Buddha a fost crescut într-o familie tradițională hindusă. Înainte de a-și găsi propria cale, el s-a adresat unor guru hinduși pentru a găsi răspunsuri la problema suferinței. El a urmat tehnicile de meditație și practicile ascetice prescrise de scripturile hinduse și urmate de yoghinii hinduși din vremea sa.
Se spune că, după ce a devenit Buddha, a manifestat o considerație specială pentru castelele superioare ale hindușilor, în special pentru Brahmanas (preoți) și Kshatriyas (războinici), datorită cunoștințelor, pregătirii și karmei lor din viețile anterioare.
Așadar, el și-a sfătuit discipolii să îi trateze pe brahmani cu respect și considerație datorită mentalității lor spirituale și progresului interior pe care l-au făcut în timpul nașterilor anterioare. Se spune că anumite categorii de brahmani au avut acces liber la Buddha, iar unor asceți brahmani li s-a permis să intre în disciplina monahală fără a fi supuși rigorilor care, altfel, erau obligatorii pentru toate clasele de oameni.
Buddha a convertit mulți brahmani la budism și a considerat participarea lor ca un semn sigur al progresului și popularității tinerei sale mișcări. Câteva sute de ani mai târziu, găsim un ecou al unui sentiment similar în inscripțiile regelui Ashoka, care îi îndemna pe oamenii din imperiul său să arate respectul cuvenit brahmanilor învățați.
Diferențe între budism și hinduism
Mai jos sunt prezentate câteva dintre diferențele pe care le putem observa în principiile și practicile acestor două religii.
1. Fondator: Hinduismul nu a fost fondat de niciun profet vizionar sau guru. Budismul a fost fondat de Buddha. Hinduismul nu este o religie organizată. În multe privințe, budismul este destul de clar împărțit în trei filiere, și anume: budismul, budismul și budismul: Buddha, Sangha și Dharma (cele trei bijuterii).
2. Scripturi. Hinduismul crede în inviolabilitatea și supremația Vedelor. Budiștii respectă învățăturile lui Buddha, în special cele referitoare la Dharma sau cele Patru Adevăruri Nobile și la Calea Octuplă, dar nu cred în inviolabilitatea niciunei scripturi anume.
3. “Eu”, nu“eu”. Budismul nu crede în existența unor suflete veșnice și indestructibile sau într-o cauză primă sau Dumnezeu creator. Hinduismul crede în existența lui Atman, sinele individual nemuritor și neschimbător, și a lui Brahman, Sinele Suprem, omniprezent și omnipotent.
4. Buddha. În hinduism, Buddha este o încarnare a lui Mahavishnu, unul dintre zeii Trinității hinduse. În budism, Buddha este divinitatea supremă. Budiștii nu recunosc niciun zeu hindus ca fiind egal sau superior lui Buddha.
5. Devas. În hinduism, zeii și zeițele (devas) sunt nemuritori. În budism, aceștia sunt supuși schimbării și decăderii, inclusiv cei care poartă același nume ca zeii hinduismului, de exemplu Indra, Brahma, Varuna etc. Ei trăiesc milioane de ani, dar nu sunt nemuritori.
6. Adorație. Budismul original predat de Buddha este cunoscut sub numele de budismul Theravada sau budismul Hinayana. Adepții săi nu se închină ritualic lui Buddha sau imaginilor sale. De asemenea, ei nu cred în ideea de Bodhisattva. În hinduism, venerarea rituală a zeilor și zeițelor este un element central. Cu toate acestea, unele secte ale budismului, cum ar fi secta Mahayana, se închină ritualic la forme și imagini ale lui Buddha.
6. Scopuri: Hinduismul recunoaște patru scopuri principale (purushartha) ale vieții umane, și anume dharma (datoria religioasă), artha (bogăția sau bunurile materiale), kama (dorințele și pasiunile) și moksha (mântuirea). Budismul consideră că depășirea suferinței și atingerea nirvanei reprezintă singurul scop al vieții umane. Prin urmare, recunoaște doar două obiective, și anume studiul și practicarea Dharma (învățăturile lui Buddha) și eliberarea (nirvana).
7. Renunțarea. Hinduismul recunoaște patru ashramas sau stadii ale vieții umane și încurajează gospodarul să practice renunțarea (sanyasa) după ce și-a îndeplinit toate obligațiile lumești. Acest lucru nu este urmat în budism. Budiștii se pot alătura unui ordin de călugări (Sangha) în orice moment, chiar și de mici copii, în funcție de aptitudinea lor spirituală. Cu toate acestea, în ambele tradiții, oamenii au posibilitatea de a alege să devină renunțanți din proprie voință sau la îndemnul părinților sau al profesorilor lor.
8. Monahismul: Budiștii care fac jurăminte și intră în viața monahală sunt organizați într-un Ordin (Sangha) de călugări. Aceștia trăiesc în grupuri și respectă o disciplină monastică strictă, conform unui set de reguli bine definite și sistematizate. Hinduismul nu este o religie monahală. Este, în esență, o religie a indivizilor.
9. Bodhisattva. Budismul crede în conceptul de bodhisattva sau ființe perfecte din punct de vedere spiritual care își amână mântuirea pentru a-i ajuta pe alții în suferința lor. Hinduismul nu are un astfel de concept.
10. Statutul zeilor. Zeii hinduismului sunt foarte puternici și pot fi venerați ca fiind cei mai înalți zei ai creației. Ei joacă un rol important în asigurarea ordinii și regularității lumilor. De asemenea, sunt adorați ritualic și li se fac ofrande. Zeii budiști nu se bucură de același statut înalt și de aceeași popularitate.
11. Domeniul de aplicare: Refugiul în Buddha, aderarea la Sangha și respectarea Dhamma sunt cele trei cerințe de bază ale budismului pe Calea optuplă. Nu veți găsi această abordare practicată în mod universal în hinduism. Ea oferă adepților multe opțiuni și alternative pentru a lucra pentru eliberarea lor.
12. Karma și renașterea. Deși ambele religii cred în karma și renaștere, ele diferă în ceea ce privește modul în care aceste principii funcționează și determină soarta ființelor de pe Pământ. În hinduism, eul întrupat (jivatma) este cel care este prins în samsara și suferă transmigrația și trebuie să se elibereze prin autopurificare. În budism, este ființa (jiva sau non-eu) care este prinsă în samsara și trebuie să atingă nirvana prin autotransformare și dispersie.
13. Viața după moarte. Cele două religii diferă și în ceea ce privește viața de după moarte. Hindușii cred că, după moarte, sufletele se duc în lumea strămoșilor și rămân acolo. În budism, nu găsim nicio mențiune despre lumea strămoșească, dar există mai multe iaduri și paradisuri în care ființele pot merge și rămâne după moarte.
14. Starea de eliberare. Hinduismul crede că, după ce atinge eliberarea, sinele individual devine nemuritor. Acesta poate fuziona cu Sinele Superior sau poate rămâne în lumea nemuritoare pentru totdeauna. Budiștii cred că, după atingerea nirvanei, o ființă intră într-o stare de nedescris de neființă și inexistență.
Concluzie
Dintre cele două religii, hinduismul este mai vechi cu cel puțin una sau două mii de ani. Unii budiști susțin că Buddha istoric s-ar fi născut în secolul al VI-lea î.Hr., dar Buddha cel Primordial, din care el a fost o manifestare, s-ar fi întrupat anterior pe pământ de mai multe ori și în diferite cicluri temporale pentru a preda învățăturile. Din punctul lor de vedere, Buddha istoric este doar unul dintre numeroșii Buddha care l-ar fi putut preceda și i-ar fi putut urma. Credința lor este comună în unele secte ale budismului.
Aceasta este similară credinței hinduse, conform căreia hinduismul este o religie eternă care se manifestă la începutul fiecărei creații prin gura sau mintea lui Dumnezeu însuși, iar în fiecare ciclu al creației, Vedele se reflectă în tărâmurile subtile și grosiere ale creației. Creația lui Dumnezeu. Astfel, unii hinduiști cred că vârsta hinduismului nu poate fi determinată și că acesta există de la începutul timpului. Totuși, acestea sunt credințe care nu pot fi confirmate decât prin autoritatea scripturilor.
Dovezile disponibile nu susțin teoria conform căreia budismul a existat ca religie sau ca sistem de învățături înainte de nașterea lui Buddha. În cazul lui Mahavira, fondatorul jainismului, avem dovezi că el a fost ultimul dintr-o lungă serie de 24 de tirthankaras jainiste. În cazul budismului, însă, nu avem o astfel de confirmare.
Din punct de vedere tehnic, hinduismul nu este o religie, ci un grup de mișcări religioase și sectare care împărtășesc unele credințe fundamentale și, în unele privințe, identice, diferențe regionale, istorie, tradiții și obiceiuri specifice țării și timpului în care și-au avut originea și s-au dezvoltat.
În schimb, budismul este o religie consacrată și organizată, cu un set de credințe și practici, cunoscute în mod obișnuit sub numele de Dharma, bazate pe cele Patru Adevăruri Nobile și pe Calea Octuplă. Deși își are originea în învățăturile lui Buddha, datorită libertății pe care acesta a oferit-o adepților săi, de-a lungul timpului a evoluat într-o religie cu multiple fațete, cu numeroase școli și secte. Din punct de vedere structural, budismul modern este la fel de divers și complex ca hinduismul.
În concluzie, se poate concluziona că, în primele câteva secole după nirvana lui Buddha, budismul a fost o parte integrantă și semnificativă a caracterului religios complex al subcontinentului indian. De asemenea, existau mai multe religii, secte, subsecte, mișcări ascetice și școli filosofice cu diferențe regionale și culturale. Istoricii din epoca britanică le-au grupat pe toate, în mod colectiv și mai degrabă eronat, sub denumirea generală de “hinduism”.
Nu este surprinzător faptul că mulți oameni care nu sunt familiarizați cu istoria subcontinentului indian nu reușesc să observe și să înțeleagă legătura profundă care a existat și încă există între hinduism și budism și influența semnificativă pe care acestea au avut-o una asupra celeilalte în ultimii 2500 de ani.
Citește și asta…
- Hinduismul și budismul: asemănări și diferențe
Descoperă asemănările dintre hinduism și budism, două religii cu origini comune în India. Află care sunt cele mai importante 7 deosebiri dintre ele, de la rolul karmei și al renunțării până la statutul lui Buddha și al zeilor. - Care este diferența dintre religie și ideologie
Descoperă diferența subtilă, dar crucială, dintre religie și ideologie și cum acestea influențează modul în care înțelegem lumea și ne raportăm la valorile noastre. - Unde a fost Iisus între moartea și învierea Sa: clarificări biblice
După moartea lui Iisus, speculațiile cu privire la locul în care a fost în cele trei zile dintre moarte și înviere sunt discutate. Există mai multe interpretări, dar scripturile oferă puține informații precise. Un pasaj din Luca 23:42 sugerează că Iisus a mers în rai, unde a fost întâlnit de un tâlhar credincios. Un alt pasaj, 1 Petru 3:18-20, indică faptul că Iisus a anunțat spiritele din închisoare. Cu toate acestea, biblia nu detaliază aceste evenimente în mod clar. - Isus s-a considerat Dumnezeu? Adevăr sau Interpretare?
Dacă te întrebi dacă Isus s-a considerat pe sine Dumnezeu, răspunsurile diferă. Bart Ehrman argumentează că Isus nu s-a autoproclamat Dumnezeu. Vei descoperi mai multe în videoclipul său. - Irod cel Mare: Regele Paranoic al Evreilor!
Explorează viața controversată a lui Irod cel Mare, de la crimele îngrozitoare până la magnificele sale proiecte de construcție, explorează viața unui rege care a lăsat o amprentă indelibilă în istoria Israelului.
