Ultima actualizare: 2 august 2024
Atat hinduismul, cat si budismul isi au originea in subcontinentul indian si au o relatie foarte veche, dar destul de ciudata si, am putea spune chiar incomoda, care, in multe privinte, este comparabila cu cea dintre iudaism si crestinism. Buddha s-a nascut intr-o familie hindusa, la fel cum Hristos s-a nascut intr-o familie evreiasca.
Unii oameni inca sustin ca budismul a fost o ramura a hinduismului si ca Buddha a facut parte din panteonul hindus, o viziune inacceptabila pentru multi budisti. Cu toate acestea, se recunoaste pe scara larga ca budismul a castigat popularitate in India pentru ca a eliberat multi oameni din lanturile traditiei si ale ortodoxiei, care erau altfel considerati simple victime ale propriei karma.
Prin invataturile si indrumarile sale, Buddha a creat speranta si aspiratie pentru cei care inainte nu aveau nicio speranta de mantuire si libertate de alegere.
In urma cu mai bine de 1500 de ani, traditia hindusa l-a recunoscut pe Buddha ca fiind una dintre cele 10 intruchipari ale zeului Vishnu. Cu toate acestea, intre cele doua traditii a existat inca foarte mult timp o rivalitate puternica.
Adeptii lui Shiva si ai lui Buddha abia se puteau tolera reciproc in vremurile anterioare. Au existat cazuri de persecutie a budistilor de catre conducatorii hindusi, de exemplu Sasank, un conducator din Bengal, a distrus monumente budiste si a ars copacul Pipal sub care Buddha a primit iluminarea. Cu toate acestea, marea majoritate a conducatorilor au urmat o politica de toleranta religioasa.
In ciuda diferentelor fundamentale dintre cele doua religii, hinduismul si budismul s-au influentat reciproc in multe feluri. Notiunea budista de non-vatamare si compasiune pentru toate fiintele vii a fost adanc inradacinata in solul indian, apoi budismul Mahayana a adoptat metodele traditionale indiene de cult religios.
Budismul a influentat cresterea si dezvoltarea artei si arhitecturii indiene si a contribuit in mare masura la practicarea respiratiei si a meditatiei pentru a atinge starea de atentie si stari superioare de constiinta. Tantra hindusa a influentat nasterea si evolutia budismului Vajrayana, care a devenit popular in Tibet.
Similitudini intre budism si hinduism
Hinduismul si budismul impartasesc unele dintre urmatoarele asemanari.
1. Pace. Atat hinduismul, cat si budismul pun accentul pe natura iluzorie a lumii si pe rolul karmei si al actiunilor bazate pe dorinte in mentinerea fiintelor in ciclul nasterilor si mortilor.
2. Catuse si suferinta. Potrivit lui Buddha, dorinta este cauza principala a suferintei, iar eliminarea dorintei in toate formele sale are ca rezultat incetarea suferintei. Aproape toate scolile si sectele filozofice hinduse sustin un punct de vedere similar. Textele hinduse, precum Upanishads, Vedas, Tantras si Bhagavadgita, sugereaza ca actiunile obsedate de dorinta si atasamentul fata de lucrurile lumesti sunt responsabile de robia si suferinta noastra, in timp ce indeplinirea actiunilor ca sacrificii fara dorinta de a obtine roadele lor va duce la eliberarea noastra.
3. Doctrina: Atat hinduismul, cat si budismul sunt religii dharmice. Dharma este centrala pentru ambele, desi sensul si scopul ei sunt diferite. Ambele religii cred in conceptul de karma, ciclul nasterii si al mortii (sansara), transmigratia, reincarnarea sau renasterea fiintelor (sau sufletelor) in functie de karma lor anterioara.
4. Virtuti: ambele invataturi subliniaza importanta dezvoltarii compasiunii, a non-violentei si a slujirii dezinteresate a tuturor fiintelor vii pentru a obtine eliberarea.
5. Raiul si iadul. Ambele religii cred in existenta mai multor iaduri si paradisuri sau lumi superioare si inferioare in care fiintele pot intra dupa moarte in functie de dorintele si faptele lor din trecut. Cu toate acestea, ele cred, de asemenea, ca acest lucru intarzie eliberarea si nu elimina suferinta.
6. Zeii: Atat acolo cat si acolo cred in existenta zeilor si a fiintelor celeste in diferite planuri. Numele comune ale mai multor zeitati precum Indra, Brahma, Yama, Varuna etc. sunt, de asemenea, comune.
7. Practici: Ambele cred in importanta anumitor practici spirituale pentru a obtine eliberarea, cum ar fi yoga, practica meditatiei, respiratia atenta, concentrarea, atentia, dezvoltarea anumitor bhavas sau stari de imersiune meditativa (dhyana) si asa mai departe.
Yantrele si mandalele ca parte a ritualizarii sunt inerente atat in hinduism, cat si in budism. Ladakh, Tibetul Mic. Foto India Swami.
8. Puritate si caracter. Ambele cred in neatasament, renuntarea la viata lumeasca, neposesie si dezvoltarea unor virtuti precum non-violenta, veridicitatea, asumarea de juraminte etc., ca o conditie prealabila pentru atingerea eliberarii.
9. Dorinta. Ambele invataturi considera ca dorinta este principala cauza a suferintei, iar renuntarea la dorinta este principala solutie pe calea spre eliberare.
10. Vacuitatea. Filozofia hindusa Advaita este similara in unele privinte cu teoria budista a Shunyavada (goliciunea).
11. Impermanenta. Ambele cred in impermanenta (anitya) lumii ca fiind cauza imbatranirii, a bolii, a mortii si a decaderii, precum si a suferintei care rezulta din aceasta. Ei cred, de asemenea, ca realitatea aparenta sau realitatea obiectiva (non-self) este un fenomen temporar sau o iluzie.
12. Tantra. Atat budismul, cat si hinduismul au propriile versiuni de tantra si practici samanice stravechi. Ambele au practici rituale traditionale cu mana dreapta si practici rituale netraditionale cu mana stanga.
13. Origine: ambele invataturi isi au originea si s-au dezvoltat in subcontinentul indian. Fondatorul budismului a fost un print hindus care a devenit Buddha. Budismul este cel mai mare dar al Indiei antice pentru lume. Timp de aproape doua milenii, invataturile budiste au dominat multe parti ale lumii si au influentat dezvoltarea culturii si a civilizatiei de acolo.
O statuie a lui Buddha Maiteri la Tsemo gompa, Ladakh, India. Foto India Swami
14. Simbolismul mortii. Atat hinduismul, cat si budismul recunosc moartea ca fiind un aspect inevitabil al vietii. Ambele personifica Moartea ca pe o divinitate si o numesc Kala, Yama, Mara etc. In ambele traditii, Moartea este asimilata cu Timpul.
15. Eliberarea: Ambele cred ca eliberarea, si nu renasterea sau viata cereasca, ar trebui sa fie scopul final si solutia cea mai buna si permanenta la suferinta si robie.
16. Cosmologie. Cosmologiile ambelor religii au mai multe lucruri in comun. Ambele recunosc un univers cu patru niveluri, format din multe lumi si sfere. Hinduismul recunoaste lumea subterana, lumea muritorilor, regiunea de mijloc si lumea nemuritoare a lui Brahman. Budismul recunoaste lumea subterana, pamantul, regiunea de mijloc a zeilor si a corpurilor ceresti si planul suprem Brahmaloka.
17. Universul: Ambele religii considera ca pamantul este centrul acestui univers, asezat pe muntele Meru, inconjurat de sapte inele concentrice de munti inalti si sapte oceane, cu infernurile asurasilor dedesubt si lumile deva deasupra. Ambele considera subcontinentul indian ca fiind un pamant sacru si il numesc Jambudvipa.
18. Lumile subtile: Ambele cred in existenta unor lumi grosiere si subtile. Cuvintele subtile pot fi percepute de oameni in timpul meditatiei.
19. Puterile supranaturale. Ambele cred in capacitatea fiintelor umane de a obtine puteri supranaturale sau divine, precum si in pastrarea si amintirea experientelor din vietile trecute.
20. Teologie: Ambele religii sunt teologii ale eliberarii. Ele considera ca eliberarea (moksha sau nirvana) din ciclul de nasteri si morti este scopul suprem al vietii umane.
21. Diversitate. Atat hinduismul, cat si budismul au numeroase scoli, secte si subsecte. Cu cateva exceptii, ambele religii aproba cultul ritual si spiritual al zeitatilor. De asemenea, ele impartasesc multe dintre aceleasi credinte si opinii in ceea ce priveste natura existentei, realitatea, adevarata cunoastere, starile de constiinta etc.
Atitudinea lui Buddha fata de hindusi
Inainte de iluminarea sa, Buddha a fost crescut intr-o familie traditionala hindusa. Inainte de a-si gasi propria cale, el s-a adresat unor guru hindusi pentru a gasi raspunsuri la problema suferintei. El a urmat tehnicile de meditatie si practicile ascetice prescrise de scripturile hinduse si urmate de yoghinii hindusi din vremea sa.
Se spune ca, dupa ce a devenit Buddha, a manifestat o consideratie speciala pentru castelele superioare ale hindusilor, in special pentru Brahmanas (preoti) si Kshatriyas (razboinici), datorita cunostintelor, pregatirii si karmei lor din vietile anterioare.
Asadar, el si-a sfatuit discipolii sa ii trateze pe brahmani cu respect si consideratie datorita mentalitatii lor spirituale si progresului interior pe care l-au facut in timpul nasterilor anterioare. Se spune ca anumite categorii de brahmani au avut acces liber la Buddha, iar unor asceti brahmani li s-a permis sa intre in disciplina monahala fara a fi supusi rigorilor care, altfel, erau obligatorii pentru toate clasele de oameni.
Buddha a convertit multi brahmani la budism si a considerat participarea lor ca un semn sigur al progresului si popularitatii tinerei sale miscari. Cateva sute de ani mai tarziu, gasim un ecou al unui sentiment similar in inscriptiile regelui Ashoka, care ii indemna pe oamenii din imperiul sau sa arate respectul cuvenit brahmanilor invatati.
Diferente intre budism si hinduism
Mai jos sunt prezentate cateva dintre diferentele pe care le putem observa in principiile si practicile acestor doua religii.
1. Fondator: Hinduismul nu a fost fondat de niciun profet vizionar sau guru. Budismul a fost fondat de Buddha. Hinduismul nu este o religie organizata. In multe privinte, budismul este destul de clar impartit in trei filiere, si anume: budismul, budismul si budismul: Buddha, Sangha si Dharma (cele trei bijuterii).
2. Scripturi. Hinduismul crede in inviolabilitatea si suprematia Vedelor. Budistii respecta invataturile lui Buddha, in special cele referitoare la Dharma sau cele Patru Adevaruri Nobile si la Calea Octupla, dar nu cred in inviolabilitatea niciunei scripturi anume.
3. „Eu”, nu„eu”. Budismul nu crede in existenta unor suflete vesnice si indestructibile sau intr-o cauza prima sau Dumnezeu creator. Hinduismul crede in existenta lui Atman, sinele individual nemuritor si neschimbator, si a lui Brahman, Sinele Suprem, omniprezent si omnipotent.
4. Buddha. In hinduism, Buddha este o incarnare a lui Mahavishnu, unul dintre zeii Trinitatii hinduse. In budism, Buddha este divinitatea suprema. Budistii nu recunosc niciun zeu hindus ca fiind egal sau superior lui Buddha.
5. Devas. In hinduism, zeii si zeitele (devas) sunt nemuritori. In budism, acestia sunt supusi schimbarii si decaderii, inclusiv cei care poarta acelasi nume ca zeii hinduismului, de exemplu Indra, Brahma, Varuna etc. Ei traiesc milioane de ani, dar nu sunt nemuritori.
6. Adoratie. Budismul original predat de Buddha este cunoscut sub numele de budismul Theravada sau budismul Hinayana. Adeptii sai nu se inchina ritualic lui Buddha sau imaginilor sale. De asemenea, ei nu cred in ideea de Bodhisattva. In hinduism, venerarea rituala a zeilor si zeitelor este un element central. Cu toate acestea, unele secte ale budismului, cum ar fi secta Mahayana, se inchina ritualic la forme si imagini ale lui Buddha.
6. Scopuri: Hinduismul recunoaste patru scopuri principale (purushartha) ale vietii umane, si anume dharma (datoria religioasa), artha (bogatia sau bunurile materiale), kama (dorintele si pasiunile) si moksha (mantuirea). Budismul considera ca depasirea suferintei si atingerea nirvanei reprezinta singurul scop al vietii umane. Prin urmare, recunoaste doar doua obiective, si anume studiul si practicarea Dharma (invataturile lui Buddha) si eliberarea (nirvana).
7. Renuntarea. Hinduismul recunoaste patru ashramas sau stadii ale vietii umane si incurajeaza gospodarul sa practice renuntarea (sanyasa) dupa ce si-a indeplinit toate obligatiile lumesti. Acest lucru nu este urmat in budism. Budistii se pot alatura unui ordin de calugari (Sangha) in orice moment, chiar si de mici copii, in functie de aptitudinea lor spirituala. Cu toate acestea, in ambele traditii, oamenii au posibilitatea de a alege sa devina renuntanti din proprie vointa sau la indemnul parintilor sau al profesorilor lor.
8. Monahismul: Budistii care fac juraminte si intra in viata monahala sunt organizati intr-un Ordin (Sangha) de calugari. Acestia traiesc in grupuri si respecta o disciplina monastica stricta, conform unui set de reguli bine definite si sistematizate. Hinduismul nu este o religie monahala. Este, in esenta, o religie a indivizilor.
9. Bodhisattva. Budismul crede in conceptul de bodhisattva sau fiinte perfecte din punct de vedere spiritual care isi amana mantuirea pentru a-i ajuta pe altii in suferinta lor. Hinduismul nu are un astfel de concept.
10. Statutul zeilor. Zeii hinduismului sunt foarte puternici si pot fi venerati ca fiind cei mai inalti zei ai creatiei. Ei joaca un rol important in asigurarea ordinii si regularitatii lumilor. De asemenea, sunt adorati ritualic si li se fac ofrande. Zeii budisti nu se bucura de acelasi statut inalt si de aceeasi popularitate.
11. Domeniul de aplicare: Refugiul in Buddha, aderarea la Sangha si respectarea Dhamma sunt cele trei cerinte de baza ale budismului pe Calea optupla. Nu veti gasi aceasta abordare practicata in mod universal in hinduism. Ea ofera adeptilor multe optiuni si alternative pentru a lucra pentru eliberarea lor.
12. Karma si renasterea. Desi ambele religii cred in karma si renastere, ele difera in ceea ce priveste modul in care aceste principii functioneaza si determina soarta fiintelor de pe Pamant. In hinduism, eul intrupat (jivatma) este cel care este prins in samsara si sufera transmigratia si trebuie sa se elibereze prin autopurificare. In budism, este fiinta (jiva sau non-eu) care este prinsa in samsara si trebuie sa atinga nirvana prin autotransformare si dispersie.
13. Viata dupa moarte. Cele doua religii difera si in ceea ce priveste viata de dupa moarte. Hindusii cred ca, dupa moarte, sufletele se duc in lumea stramosilor si raman acolo. In budism, nu gasim nicio mentiune despre lumea stramoseasca, dar exista mai multe iaduri si paradisuri in care fiintele pot merge si ramane dupa moarte.
14. Starea de eliberare. Hinduismul crede ca, dupa ce atinge eliberarea, sinele individual devine nemuritor. Acesta poate fuziona cu Sinele Superior sau poate ramane in lumea nemuritoare pentru totdeauna. Budistii cred ca, dupa atingerea nirvanei, o fiinta intra intr-o stare de nedescris de nefiinta si inexistenta.
Concluzie
Dintre cele doua religii, hinduismul este mai vechi cu cel putin una sau doua mii de ani. Unii budisti sustin ca Buddha istoric s-ar fi nascut in secolul al VI-lea i.Hr., dar Buddha cel Primordial, din care el a fost o manifestare, s-ar fi intrupat anterior pe pamant de mai multe ori si in diferite cicluri temporale pentru a preda invataturile. Din punctul lor de vedere, Buddha istoric este doar unul dintre numerosii Buddha care l-ar fi putut preceda si i-ar fi putut urma. Credinta lor este comuna in unele secte ale budismului.
Aceasta este similara credintei hinduse, conform careia hinduismul este o religie eterna care se manifesta la inceputul fiecarei creatii prin gura sau mintea lui Dumnezeu insusi, iar in fiecare ciclu al creatiei, Vedele se reflecta in taramurile subtile si grosiere ale creatiei. Creatia lui Dumnezeu. Astfel, unii hinduisti cred ca varsta hinduismului nu poate fi determinata si ca acesta exista de la inceputul timpului. Totusi, acestea sunt credinte care nu pot fi confirmate decat prin autoritatea scripturilor.
Dovezile disponibile nu sustin teoria conform careia budismul a existat ca religie sau ca sistem de invataturi inainte de nasterea lui Buddha. In cazul lui Mahavira, fondatorul jainismului, avem dovezi ca el a fost ultimul dintr-o lunga serie de 24 de tirthankaras jainiste. In cazul budismului, insa, nu avem o astfel de confirmare.
Din punct de vedere tehnic, hinduismul nu este o religie, ci un grup de miscari religioase si sectare care impartasesc unele credinte fundamentale si, in unele privinte, identice, diferente regionale, istorie, traditii si obiceiuri specifice tarii si timpului in care si-au avut originea si s-au dezvoltat.
In schimb, budismul este o religie consacrata si organizata, cu un set de credinte si practici, cunoscute in mod obisnuit sub numele de Dharma, bazate pe cele Patru Adevaruri Nobile si pe Calea Octupla. Desi isi are originea in invataturile lui Buddha, datorita libertatii pe care acesta a oferit-o adeptilor sai, de-a lungul timpului a evoluat intr-o religie cu multiple fatete, cu numeroase scoli si secte. Din punct de vedere structural, budismul modern este la fel de divers si complex ca hinduismul.
In concluzie, se poate concluziona ca, in primele cateva secole dupa nirvana lui Buddha, budismul a fost o parte integranta si semnificativa a caracterului religios complex al subcontinentului indian. De asemenea, existau mai multe religii, secte, subsecte, miscari ascetice si scoli filosofice cu diferente regionale si culturale. Istoricii din epoca britanica le-au grupat pe toate, in mod colectiv si mai degraba eronat, sub denumirea generala de „hinduism”.
Nu este surprinzator faptul ca multi oameni care nu sunt familiarizati cu istoria subcontinentului indian nu reusesc sa observe si sa inteleaga legatura profunda care a existat si inca exista intre hinduism si budism si influenta semnificativa pe care acestea au avut-o una asupra celeilalte in ultimii 2500 de ani.
Citeste si asta…
