Ultima actualizare: 2 august 2024
Creierul uman este uimitor, iar orice experienta, mai ales cele din copilarie, raman pentru totdeauna. Profesorul v-a dat un feedback dur la prezentare? Aceasta experienta a fost intarita in inconstient de atitudinea „tine capul plecat”. Situatia s-a produs demult in trecut, dar oamenii inca se tem sa se ocupe de proiecte importante – si nici macar nu inteleg de unde a vine frica.
Aproape toata lumea are o poveste similara: doua treimi din populatie traieste cu traume din copilarie . Și nu toata lumea le poate lasa sa plece – fie terapia nu functioneaza, fie persoana este atat de adanc in trecut incat nu a observat cum prezentul s-a schimbat deja. Va spunem cum sa scapati de reflectia excesiva si ce semne puteti folosi pentru a intelege: ati pornit pe calea vindecarii.
De ce totul vine din copilarie?
Lucrul in copilarie este necesar. La urma urmei, adesea, problemele care preocupa un adult isi au originile in trecut. Acest lucru se intampla pentru ca, de mici, oamenii culeg o imagine a lumii cu ajutorul adultilor – in special al celor apropiati. Acestia isi pot proiecta inconstient nesiguranta, pot acorda prea putina atentie undeva sau, in cazuri rare, pot folosi violenta.
Astfel, viata din mintea copilului devine un amestec de experiente si atitudini ale celorlalti fata de el. Acest lucru nu reflecta realitatea, dar se intipareste in subconstient: pentru a deveni fericit sau macar pentru a evita experientele negative, trebuie sa te porti intr-un anumit mod. De exemplu, muncind constant ca un tata, te arzi dar ai mereu o plasa de siguranta sub forma de venit. Sau sa nu construiesti o relatie serioasa, atata timp cat nu exista certuri, ca in cazul parintilor.
Acestea sunt exemple simplificate, menite sa ilustreze. In realitate, relatiile de cauzalitate nu sunt atat de liniare. De multe ori, o persoana nici nu isi da seama ca are traume din copilarie. Totusi, acestea vor influenta in viitor toate domeniile vietii: relatiile, cariera si finantele, chiar si sanatatea.
Acesta este motivul pentru care astazi se vorbeste des despre necesitatea unei terapii. Ea poate ajuta la constientizarea si vindecarea ranilor trecutului, permitand o viata mai fericita si implinita in prezent. Desi nu este intotdeauna usor sa privesti in interior, a face pace cu copilul din noi este adesea cheia catre o viata adulta sanatoasa.
Cum se proceseaza traumele din copilarie
„Tratamentul” traumei are loc in trei etape:
- Cautarea unei temeri adanc inradacinate sau a unui raspuns la intrebarea „De unde a aparut problema mea?”
- Scufundarea in frica. O persoana pronunta fraze speciale care o ajuta sa traiasca o situatie care o ingrijoreaza.
- Acceptarea fricii, a traumei. Apoi, gandul la ea nu mai aduce la fel de multe emotii negative ca inainte. Și viata se schimba semnificativ.
Puteti explora ceea ce a influentat o persoana in trecut in terapia clasica: expunerea, cognitiv-comportamentala, EMDR sau Gestalt. Multe dintre metodele consacrate lucreaza mai mult cu neocortexul – partea rationala a creierului nostru – decat cu sistemul limbic, care este responsabil pentru emotiile reprimate.
Cursurile cu un psiholog vor fi eficiente, dar uneori o persoana are nevoie sa se scufunde imediat in grijile sale profunde, inconstiente. Prin urmare, unii terapeuti si antrenori ofera acum practici noi, alternative, cum ar fi constelatiile si metoda de legalizare a adevarului.
Fiecare dintre aceste abordari functioneaza individual. Pentru a nu „tria” practicile in cautarea celei potrivite, este important sa intelegeti din timp daca terapia va ajuta sau nu. In caz contrar, riscati sa pierdeti timpul folosind o metoda ineficienta.
Se intampla, de asemenea, ca terapia sa fi ajutat, dar persoana sa nu o fi urmarit. Și o ia de la capat cu un alt specialist. Pentru a evita sa cadeti in acest cerc vicios, puteti inregistra singuri toate schimbarile care apar.
Semne ca sunteti pe calea vindecarii
Dupa inceperea terapiei sau a practicii, in viata ta apar schimbari specifice pe care poti incerca sa le urmaresti singur. Le enumeram pe cele mai importante:
Poti reprima panica atunci cand faci ceva care anterior a provocat-o. Și tu insuti mergi spre frica
Imagineaza-ti o fata care este adesea subnutrita: obosita, cu probleme de piele, care se compara cu ceilalti si are energie zero. Toate acestea pentru ca „copilul ei ranit” ii spune: mancarea este dusmanul. In terapie, ea isi va accepta teama de a se ingrasa si poate va incepe sa mearga mai des la restaurant, chiar daca acolo nu este indicat continutul caloric al preparatelor.
Sau baiatul care are trac – a adoptat ideea de la un profesor mai putin profesionist ca este mai bine sa nu atraga atentia. A mers la o practica alternativa si dupa aceea s-a inscris la cursuri de vorbire in public. A facut acest lucru intentionat, pentru a se putea intalni din nou cu ceva care anterior ii provocase teama. Acum are energia necesara pentru asta.
Constientizarea si acceptarea trecutului ne ajuta sa ne vindecam ranile copilariei. Putem astfel relua controlul asupra vietii noastre de adulti si sa ne implinim visurile si aspiratiile, fara a mai fi limitati de temerile si convingerile limitative invatate odinioara.
Pentru a detecta progresul in vindecarea ranilor emotionale, va puteti pune urmatoarele intrebari:
Ati facut in ultimele doua luni ceva care inainte va provoca teama? De exemplu, v-ati sunat mama (inainte va era frica de instructiunile sau criticile ei), v-ati vizitat parintii (existau resentimente fata de ei) sau v-ati amintit o poveste traumatizanta.
Ati facut acest lucru mai des decat de obicei?
Ati facut-o de bunavoie, si nu „pentru ca era necesar”?
Daca raspunsul la toate este „da”, atunci terapia functioneaza. Va simtiti mai increzator, mai puternic si mai dispus sa va confruntati cu situatii care va speriau.
Acceptarea si iertarea trecutului ne elibereaza prezentul. Ne recapatam controlul asupra propriei persoane si bucuria de a trai. Iar aceste schimbari interioare se reflecta treptat si in exterior, in toate domeniile vietii.
Atitudinea mediului fata de tine se schimba, iar atitudinea ta fata de mediul tau se schimba.
Ganditi-va la feedback-ul pe care l-ati primit in ultima vreme de la prieteni, colegi, persoane dragi si familie. In acest fel veti intelege cum va vad ei acum.
De exemplu, in cadrul terapiei puteti lucra cu teama de respingere si puteti deveni mai proactiv. Atunci oamenii vor veni mai des la dumneavoastra pentru sfaturi.
De asemenea, este posibil sa observati ca deveniti mai empatic fata de ceilalti. Și fata de voi insiva, de asemenea. Acest lucru se datoreaza faptului ca, in cazul unui specialist care ajuta, o persoana se accepta pe sine si dreptul sau de a face greseli. De aceea, nu se enerveaza cand, de exemplu, o prietena anuleaza o intalnire importanta – la urma urmei, nici ea nu este ideala.
Nu fugi de realitate pentru a te simti mai bine.
Mancatul in exces, fumatul sau consumul de alcool, tendinta de a visa mult si de a face putin – majoritatea, fara sa-si dea seama, aleg obiceiuri nesanatoase pentru a evada dintr-o realitate dificila.
In terapie, o persoana isi dezvolta constiinta de zi cu zi. Impreuna cu terapeutul, de obicei va puneti intrebari: Imi este cu adevarat foame acum? Am nevoie sa dorm? Petrec mai mult timp visand cu ochii deschisi decat facand lucruri? Vreau sa fumez pentru a face fata stresului? De ce am nevoie de acest cocktail?
O persoana incepe sa observe dorintele impulsive („Am probleme si am nevoie urgenta sa ma distrez. Cred ca ma duc sa fumez o tigara.”) si sa le distinga de nevoi („Sunt foarte stresat, dar prefer sa fac exercitiile pe care mi le-a recomandat psihologul – sunt mai utile decat o tigara”).
Acceptarea realitatii, oricat de dificila, si gasirea unor modalitati sanatoase de a face fata problemelor reprezinta baza vindecarii emotionale.
Nu aveti nicio dificultate in a vorbi despre problema dumneavoastra
Psihiatrul, autorul cartii „The Body Remembers Everything” (Corpul isi aminteste totul) Bessel Van der Kolk a observat: daca o persoana vorbeste cu voce tare despre trauma, atunci vocea i se schimba, sare de octave sau coboara pana la o soapta.
Incercati sa spuneti ceea ce va ingrijoreaza – tonul trebuie sa ramana ferm si vocea suficient de puternica. Daca tot va este greu sa spuneti, descrieti amintirea traumatica pe hartie. Mana nu va va tremura si scrisul nu se va schimba, ceea ce inseamna ca sunteti pe drumul cel bun.
Puteti distinge propriile dorinte de cele impuse
Admiterea nedorita, munca neiubita si partenerii nepotriviti – in astfel de cazuri, o persoana traieste scenariile „altora”. Aici este important sa te regasesti pe tine insuti „adevaratul”, terapia si practicile ajuta in acest sens. Daca dupa mai multe sedinte exista inca indoieli daca v-ati gasit sau nu dorintele, puteti verifica singur. De exemplu, psihologul clinician Lindsey Gibson ofera un exercitiu bun pentru acest lucru in cartile sale.
Luati o foaie de hartie si impartiti-o in doua coloane. Numiti-o pe prima „Real Me” Incercati sa va amintiti cum erati inainte de a avea 12 ani. Lindsey a ales aceasta varsta pentru ca sub 12 ani oamenii, de regula, inca nu stiu sa se critice pe ei insisi.
Raspundeti la intrebari:
- Cine a fost sursa mea de inspiratie?
- Ce faceai in timpul liber?
- Ce jocuri ai jucat?
- Care este ziua mea ideala?
- Ce m-a facut sa am energie si sa fiu gata sa sar de bucurie?
Etichetati a doua coloana „Rolul meu acceptat”
Aici se poate raspunde la aceste intrebari:
- Cine am devenit si ce am facut pentru a fi iubit?
- Ce lucruri imi aduc doar plictiseala, dar totusi le fac?
- Cat de des ma simt deprimat dupa ce vorbesc cu anumite persoane?
- Ce anume despre mine ascund celorlalti?
Priviti din nou foaia din doua in doua zile. Acest exercitiu va va ajuta sa intelegeti cum ar fi viata dumneavoastra daca nu ar trebui sa va faceti griji in legatura cu opiniile celorlalti sau cu veniturile pe care le aveti. Daca ati dat un raspuns clar la intrebarea „Cum as vrea sa arate viata mea daca as fi complet liber de alegere?”, atunci puteti separa rolul de „extraterestru” pe care il jucati in societate de adevarata dumneavoastra. Și astfel puteti incepe sa intelegeti sau sa ghiciti care este chemarea interioara, vocatia sau menirea pe care o aveti cu adevarat.
Dupa ce incepeti terapia sau o anumita practica spirituala ori de dezvoltare personala, este important sa nu va grabiti sa trageti concluzii dupa primele sedinte. Nu va acordati mai mult de doua luni pentru a „incerca” daca va ajuta sau nu – cel mai probabil veti observa cum viata voastra incepe sa se schimbe in bine inca din primele 40 de zile.
De asemenea, va puteti baza pe feedback-ul specialistului cu care lucrati: un profesionist autentic in domeniul sau va va cere intotdeauna sa urmariti ce se intampla nou in cariera, viata personala, familie sau in contul bancar pe perioada terapiei. Daca observati ca totul s-a inrautatit drastic sau daca nu remarcati absolut nicio schimbare, este important sa discutati deschis cu specialistul care este motivul. Iar daca acesta nu ofera o explicatie concreta sau un plan de actiune adecvat, atunci este un motiv intemeiat pentru a incerca un alt terapeut sau pentru a va consulta in paralel si cu alti experti.
