Vaccinarea BCG pentru nou-născuți: despre bacilii lui Koch și șezătoarele lui Botticelli

OMS estimează că aproximativ o jumătate de milion de copii fac tuberculoză în fiecare an în întreaga lume. Aproximativ 80.000 dintre ei mor. Și nu vorbim doar de regiuni sărace, cu o medicină slab dezvoltată (cum ar fi Africa sau Asia), ci și de Europa “luminată”. Și, în timp ce epidemiile de tuberculoză continuă să apară în vecinătatea noastră, este foarte important să cunoaștem măsurile de prevenire. Prima dintre ele este vaccinarea BCG, de care are nevoie orice nou-născut.

În Romania , ca și în alte peste 60 de țări din întreaga lume, vaccinarea BCG este obligatorie. Dacă nu există contraindicații medicale, acesta se administrează unui nou-născut chiar în maternitate, în a treia zi de la naștere.

Tuberculoza: Mitul Romantismului și Adevărul Crunt

În secolul al XIX-lea, tuberculoza (cunoscută și sub numele de tuberculoză) era adesea învăluită într-un aer de romantism. Era considerată o boală care oferea un fel de “fler” – pacienții păleau, se ofileau și părea că se topesc rapid, lăsând în urmă o impresie dramatică. Acestă boală nemiloasă își găsea victimele în rândurile celor mai colorați reprezentanți ai lumii artei din acea perioadă: artiști, scriitori, dansatori, interpreți și alte spirite boeme, în special în Europa.

Cu toate acestea, acești indivizi nu au pierit din cauza romantismului bolii, ci mai degrabă din cauza stilului lor de viață dezordonat și neglijent. De obicei, acești oameni duceau vieți sărace, cu obiceiuri alimentare precare, și se lăsau pradă viciilor cum ar fi fumatul și băutul excesiv. Le plăcea să se adune în locuri aglomerate, cum ar fi ateliere de artă, saloane literare și localuri de băuturi. Cu alte cuvinte, din punct de vedere medical, aveau un sistem imunitar fragil și se expuneau în mod conștient riscului de a contracta tuberculoza.

Realitatea este departe de romantism: în secolul al XIX-lea, precum și în secolele XX și XXI, tuberculoza a rămas una dintre cele mai periculoase boli infecțioase. Afectează în primul rând persoanele cu sistemul imunitar slăbit.

Astăzi, nu mai boemii sunt cei mai expuși, ci copiii și bătrânii. Medicina a făcut progrese semnificative, dar izbucnirile de epidemii de tuberculoză nu sunt cu mult mai rare decât acum un secol și jumătate. Oameni de toate vârstele, inclusiv cei tineri și vulnerabili, încă se confruntă cu această amenințare persistentă.

În ziua de azi, tuberculoza se plasează pe a doua poziție în topul cauzelor principale de deces provocate de un singur agent infecțios, imediat după SIDA.

Conform datelor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), în medie, aproximativ 8 milioane de oameni, din care aproape 500.000 sunt copii, sunt diagnosticați cu tuberculoză în fiecare an în întreaga lume. Trist este faptul că aproximativ o treime dintre acești bolnavi pierd lupta cu această boală gravă. Din acest motiv, în multe țări din întreaga lume, autoritățile sanitare acordă o atenție deosebită nu doar tratamentului pacienților, ci și măsurilor de prevenire a răspândirii tuberculozei. În plus, mai mult de 60 de țări au implementat vaccinarea BCG ca o măsură obligatorie. Acest lucru aduce în prim-plan un paradox interesant:

Vaccinul BCG, recunoscut de către specialiștii din domeniul medical ca fiind cea mai eficientă armă în lupta organismului împotriva bacilului tuberculos, nu protejează efectiv împotriva infectării, bolii sau răspândirii bacteriei. Atunci, care este scopul acestuia?

Pentru a răspunde la această întrebare, va trebui să luăm o mini-lecție de microbiologie.

Autoapărare împotriva tuberculozei

Tuberculoza este una dintre cele mai vechi boli infecțioase cauzate de bacteria Mycobacterium tuberculosis (altfel spus: bacilul tuberculos sau bacilul Koch), care afectează cel mai frecvent plămânii.

O persoană bolnavă, atunci când respiră, saturează aerul din jurul său cu bacterii patogene, care, la rândul lor, sunt inhalate de alte persoane – persoane sănătoase. Dacă cantitatea de bacterii tuberculoase care a intrat în organismul unei persoane sănătoase este suficient de mare pentru a infecta și a se înmulți, iar dacă organismul său nu a oferit un răspuns demn – atunci, treptat, această persoană sănătoasă se transformă într-un obișnuit al centrului districtual de tuberculoză….

De cele mai multe ori (dar nicidecum întotdeauna!) plămânii au de suferit – pur și simplu pentru că bacteriile ajung în plămâni atunci când respirăm și acolo, de obicei, “prind rădăcini”, distrugând treptat țesutul pulmonar și otrăvindu-ne organismul cu toxine otrăvitoare.

Cum luptă organismul împotriva infecțiilor? Se pare că orice bacterie patogenă, inclusiv bacilul tuberculos, care pătrunde în corpul uman poate fi atacată de două sisteme: pe de o parte, de anticorpi (care sunt produși datorită vaccinării BCG administrate în perioada de nou-născut), iar pe de altă parte, de imunitatea celulară locală.

Iar în ceea ce privește protecția împotriva tuberculozei, rolul de “primă vioară” nu este jucat aici de anticorpi (adică nu de vaccinare), ci de imunitatea celulară. Se știe că imunitatea celulară este aproape absentă la persoanele care trăiesc în condiții nefavorabile, slăbite fizic, lipsite de hrană și de somn, precum și la cele supuse unui stres cronic și așa mai departe. Chiar și frecvența de a fi în aer liber are un impact semnificativ asupra imunității celulare! Cu cât petrecem mai mult timp în aer liber, cu atât mai puternic devine sistemul nostru imunitar.

Și dacă o astfel de imunitate celulară locală a organismului lipsește în mod clar, atunci infecția cu tuberculoză și dezvoltarea activă a bolii apare chiar și în cazurile în care organismul a fost vaccinat la timp cu vaccin BCG. Pentru cei cărora nu le plac abrevierile necunoscute, să explicăm: BCG este literalmente “Bacille Calmette-Guérin” (bacilul Calmette-Guérin); după cum reiese din denumire, vaccinul poartă numele celor doi oameni de știință care l-au creat.

Așadar, vaccinarea BCG nu reprezintă în niciun caz o garanție de protecție de 100% împotriva tuberculozei; vă puteți îmbolnăvi chiar dacă ați fost vaccinat. Se pune atunci întrebarea logică: de ce să se facă vaccinarea BCG dacă nu protejează împotriva bolii?

Vaccinarea BCG nu salvează, dar îndulcește lovitura

Adevărul este că tuberculoza are diverse forme – de la tuberculoza focală ușoară la tuberculoza mortală, cea mai gravă fiind meningita tuberculoasă. Așadar, vaccinarea BCG, deși nu garantează protecția împotriva infecției și a bolii, exclude aproape 100% dezvoltarea formelor severe și mortale de tuberculoză.

Cu alte cuvinte, un copil vaccinat în copilărie poate, teoretic, să facă tuberculoză în orice moment al vieții sale, dar este absolut sigur că nu va muri și nu va suferi daune semnificative pentru sănătatea sa.

Vaccinarea BCG poate fi comparată cu un airbag într-o mașină – desigur, nu garantează că șoferul nu va avea un accident (nici măcar nu are o astfel de sarcină!), dar aproape sigur îi va salva viața dacă se produce un accident.

Vaccinul în sine există de aproape o sută de ani, are mai multe variante cu diferențe minore și, în esență, nu este altceva decât un “cocktail” de bacili tuberculoși slăbiți. Reacționând la bacteriile “plantate” de tuberculoză, organismul începe să producă anticorpi speciali care protejează persoana pe tot parcursul vieții împotriva formelor severe și fatale ale bolii.

Acesta este un fel de “exercițiu de armată” – organismul se antrenează pe un inamic slăbit pentru a rezista eficient inamicului real în viitor.

Când și cum se face vaccinarea BCG

În prezent, vaccinarea BCG este obligatorie în peste 60 de țări, inclusiv în Romania. Prin urmare, dacă un copil se naște într-o maternitate, atunci, de regulă, chiar acolo, în a treia zi de viață a copilului, medicii îl pun să fie vaccinat cu BCG. Dacă părinții sunt categoric împotriva vaccinării, ei trebuie să-și documenteze în prealabil refuzul.

De ce se face vaccinarea în primele zile de viață, fără a-l lăsa pe nou-născut să se întărească? Toată “șmecheria” aici este de a vaccina bebelușul cu bacterii slăbite (“îmblânzite” și nu periculoase) înainte ca acesta să poată “prinde” bacili tuberculoși activi, “sălbatici”, din aerul din afara maternității. Acest lucru poate fi garantat doar atunci când bebelușul nu a părăsit maternitatea.

Dar dacă doar pășiți cu bebelușul pe stradă, vă urcați în mijloacele de transport, intrați în orice local etc., riscați să inhalați o anumită cantitate de bacili tuberculoși din aerul din afara maternității. – riscul de a inhala o anumită cantitate de bacili tuberculoși este deja ridicat. Iar dacă în organism pătrund bacterii “vii”, reale, se pierde instantaneu rostul vaccinării ca atare. Acum, micul organism al copilului va trebui să lupte cu tuberculoza fără niciun “antrenament” …

Cum se administrează vaccinul BCG unui copil? Procesul de vaccinare se realizează prin injectarea intradermică a vaccinului, de regulă – în zona antebrațului stâng, în locul de atașare a mușchiului deltoid. După un timp, la locul de injectare apare o pată roșie, cu un aspect asemănător cu cel al unei înțepături de țânțar. Puțin mai târziu, această pată se transformă într-o mică bubă, care apoi se sparge, în locul ei apare un mic ulcer, care după un timp se vindecă, lăsând o cicatrice abia vizibilă pe piele.

Dacă copilul dumneavoastră după vaccinarea BCG totul s-a întâmplat exact așa – puteți fi bucuroși că vaccinarea a fost clar “conform notelor”. Apariția unei cicatrici este un semn elocvent că organismul copilului a reacționat corespunzător la “întâlnirea” cu bacilii tuberculoși și a dezvoltat anticorpi speciali. În cel mai bun caz, cicatricea va fi mai mare de 5 mm.

Dacă cicatricea este abia vizibilă (prea mică) sau nu există deloc, înseamnă că organismul nu a reacționat corespunzător la vaccinare. În acest caz, medicul pediatru va efectua o “investigație” și va stabili motivul pentru care vaccinul nu a prins rădăcini. În orice caz, acesta va trebui repetat în jurul vârstei de 6 – 6,5 ani. În orice caz, cu o singură excepție!

Există 2% din oameni în lume care sunt complet imuni la tuberculoză. Aceștia pot, la fel ca toți oamenii vii, să se molipsească de bacilul tuberculos, dar nu pot niciodată, chiar dacă ar vrea, să facă tuberculoză. Ei au o imunitate înnăscută foarte puternică. De asemenea, organismele lor nu reacționează la vaccinarea BCG – nu au nevoie de ea.

Aspecte negative ale vaccinării BCG

Din păcate, vaccinarea împotriva tuberculozei nu are doar părți pozitive. Și nu toate organismele copiilor reacționează la vaccinare în mod adecvat și sigur.

Deoarece prin natura sa vaccinul este un “buchet” de bacterii vii (deși slăbite), există uneori cazuri în care organismul copilului nu dezvoltă imunitate împotriva infecției, ci se îmbolnăvește din cauza acesteia. Aceste cazuri sunt foarte rare! Dar ele se întâmplă, iar părinții ar trebui să fie conștienți de ele.

Ce consecințe negative pot fi observate după vaccinarea BCG, dacă organismul nu a reacționat la vaccin, dar s-a îmbolnăvit din cauza acestuia? De exemplu, un copil pe fondul vaccinării poate dezvolta limfadenită. Sau inflamarea locului de injectare, dacă vaccinul a fost administrat nu intradermic (așa cum ar trebui să fie), ci subcutanat. Dar să repetăm încă o dată – astfel de cazuri sunt extrem de rare, deși se întâmplă. Și chiar dacă se întâmplă, este suficient să nu întârziem să prezentăm copilul la un pediatru (și, de asemenea – ftiziatru) pentru a elimina cu succes și în cel mai scurt timp posibil boala.

Ce este de făcut dacă vaccinul BCG nu a fost administrat la naștere din orice motiv?

În această situație, faptul cheie este: copilul dvs. a fost sau nu infectat cu bacili TB în lunile sau anii în care a trăit? Pentru a afla, este necesar un test Mantoux.

• Testul Mantoux: ce este bun și cum arată ceea ce este rău

Dacă rezultatul este negativ, înseamnă că nu există încă bacili tuberculoși în corpul copilului. Acest lucru înseamnă că vaccinarea BCG este încă relevantă pentru copil.

Dacă rezultatul este pozitiv (și se încadrează în intervalul normal), atunci copilul dumneavoastră este “norocos”: a “întâlnit” o dată bacterii “sălbatice” active și sistemul său imunitar le-a făcut față perfect, după ce a dezvoltat anticorpi în condițiile unei “bătălii reale” și nu în timpul “exercițiilor” pe care le oferă vaccinarea. În acest caz, nu are rost să se vaccineze, dar testul Mantoux trebuie făcut în fiecare an.

În absența vaccinării BCG, orice întâlnire cu bacilii tuberculoși se transformă într-o “ruletă rusească” – este posibil ca sistemul imunitar al organismului să se descurce singur în siguranță și să poată suprima atacul bacteriilor patogene, dar nu poate fi exclusă varianta inversă….

Este un copil infectat cu tuberculoză periculos pentru ceilalți?

Este natural sa ne fie teama cand auzim despre o boala care poate afecta copiii nostri. Insa reactiile negative exagerate pot fi daunatoare. Un copil infectat cu tuberculoza nu este contagios sau periculos. De fapt, multi dintre noi am putea fi infectati fara sa stim.

Important este ca sistemul nostru imunitar si anticorpii sa previna boala. Asadar, nu trebuie sa intram in panica. Infectia nu inseamna neaparat boala. Cu ajutorul medicilor putem tine sub control infectia si ne putem continua viata normal. Concentrati-va pe lucrurile pozitive si fiti atenti la sanatatea copilului vostru, dar fara panica. Impreuna putem trece peste orice provocare.

Atunci când sunt infectați cu bacilul tuberculos, doar 10-15% dintre copii (vaccinați cu vaccinul BCG) dezvoltă boala tuberculozei – și asta doar dacă tratamentul este ignorat.

Descoperirea că un copil este infectat cu bacilul tuberculozei poate părea înspăimântătoare la prima vedere. Dar este important să înțelegem că infectarea nu înseamnă neapărat boală. Medicii pot recomanda un tratament preventiv, dar organismul copilului are și el resurse să lupte cu infecția.

Probabilitatea ca infecția să evolueze spre boală activă este relativ mică, de 10-15%. Restul de 85-90% șanse sunt ca sistemul imunitar și anticorpii copilului să țină sub control infecția. Decizia de a face tratament preventiv aparține părinților, după o discuție atentă cu medicul.

Este esențial de reținut că până când boala nu avansează, copilul infectat nu este contagios pentru cei din jur. Cu tratament adecvat, evoluția spre forme active poate fi stopată din timp.

Teste precum Mantoux sau radiografie permit monitorizarea gradului de infectare la nivel de populație. Dar pentru un copil individual, un rezultat pozitiv nu înseamnă neapărat motiv de panică. Comunicarea deschisă cu medicul și urmarea recomandărilor este cheia pentru a depăși cu bine astfel de situații.

Urme de tuberculoză în artă

Am vorbit cât se poate de serios despre beneficiile pentru sănătate ale vaccinării BCG pentru nou-născuți (ca, de altfel, și pentru copiii de orice altă vârstă). În lumea de astăzi, în care un număr foarte mare de oameni migrează mult dincolo de habitatul lor, să spunem, familiar, aducând cu ei nu doar modul de viață, ci și boli, protejarea copiilor de tot felul de infecții potențial periculoase devine deosebit de importantă.

Cu toate acestea, nu am dori să încheiem materialul pe o notă atât de tensionată. Prin urmare… să ne întoarcem la artă!

Știați că:

Când divinul Sandro Botticelli lucra la tabloul său Nașterea lui Venus, a fost pozat de o tânără florentină pe nume Simonetta Vespucci. Pictorul a fost complet fermecat de alura sa – fragilă, translucidă, aproape fără greutate. Exact așa și-a imaginat-o pe Venus…

Această pictură celebră a Simonettei realizată de Botticelli ascunde o poveste tristă. La vremea respectivă, puțini știau că delicatețea și fragilitatea fetei erau cauzate de tuberculoză, boala care avea să îi curme viața la doar 22 de ani. Astăzi, privind umărul ei sting deformat, orice medic ar recunoaște imediat semnele acestei boli nemiloase.

Dacă ar fi trăit în zilele noastre, Simonetta ar fi avut șanse mari de vindecare datorită tratamentelor moderne și vaccinului BCG. Dar a trăit într-o epocă în care medicina nu putea face mare lucru împotriva tuberculozei. Ironia sorții face ca frumusețea ei delicată să fi fost potențată de boală. Rămâne o întrebare fără răspuns: ar fi fost Botticelli la fel de fascinat de ea dacă ar fi fost sănătoasă? Sau tocmai fragilitatea cauzată de boală a inspirat capodopera sa?

Indiferent de răspuns, pictura rămâne o mărturie a frumuseții efemere care poate înflori chiar și în cele mai negre împrejurări. Iar povestea Simonettei ne amintește să prețuim darul sănătății și să fim recunoscători pentru progresele medicinei care astăzi salvează milioane de vieți.

Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!

Vă mulțumim că ați citit! Dacă acest articol vi se pare util și interesant, vă rugăm să îl distribuiți pe rețelele de socializare pentru a fi citit și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.