Un cântec celebru spune că mai frumoși decât munții pot fi doar munții. Dar în realitate, 72% dintre ruși nu au fost niciodată la munte și prin urmare nu știu aproape nimic despre aceștia! Vă prezentăm o colecție de cincisprezece fapte interesante despre ei.
Muntele solitar – întotdeauna un vulcan
Indiferent de dimensiuni, un munte care stă singur, fără „vecini”, este aproape garantat de origine vulcanică și poate fi un vulcan activ sau stins. Exemple sunt Vezuviul și Etna, conurile vulcanice din Kamchatka. Iar cel mai înalt munte de origine vulcanică se află în America de Sud și aparține masivului Andin – înălțimea sa este de 6.893 metri.
Există totuși o excepție de la această regulă – șihanurile, munți formați din roci sedimentare. Însă dacă munții vulcanici au apărut datorită magmei care s-a revărsat la suprafața scoarței terestre formând o „excrescență”, în cazul șihanurilor situația este inversă – ei sunt rezultatul eroziunii aeriene, acvatice și glaciare.
Creionul antic
Cel mai vechi munte de pe Pământ este considerat muntele Karandaș (Creion), situat în partea de sud a regiunii Celiabinsk. Muntele nu este foarte înalt – 609 metri, dar vârsta sa este foarte respectabilă – peste 4 miliarde de ani, ceea ce conform unor estimări este aproape egală cu vârsta Pământului însuși (sau cel puțin a supercontinentului Pangea).
Munții-insule
Majoritatea munților nu se află pe uscat, ci pe fundul mării – multe insule sunt de fapt vârfuri muntoase care se ridică deasupra suprafeței mării. Dacă ne-am imagina toți munții submarini aliniați într-o singură linie, ar rezulta 70.000 km – aproape suficient pentru a înconjura ecuatorul de două ori!
Unii munți sunt sacralizați sau interzisi
În antichitate se credea că pe vârful muntelui Olimp din Grecia locuiesc zeii, era interzis să urci acolo, chiar și privitul cu dezaprobare spre acest vârf era descurajat. De atunci a curs multă apă pe râu, dar tema munților sacri nu este deloc epuizată – îi găsim la indienii americani și la unele popoare din nordul Rusiei.
Șefii și preoții maori declarau uneori anumiți munți tabu – adică interzisi: oamenilor le era interzis sub amenințarea cu moartea să urce pe astfel de munți, să adune lemne sau fructe de pădure, să vâneze pe pante.
Un fenomen similar există în Tibet sau Bhutan, unde din motive religioase este interzisă urcarea pe anumite lanțuri și vârfuri muntoase. Astfel, Kangkar Puncum, un munte de peste șapte mii de metri, datorită poziției sale de frontieră între Bhutan și Regiunea Autonomă Tibet, rămâne singurul vârf neescaladat de peste șapte kilometri.
Peste o sută de munți de peste șapte mii de metri
Apropo, dacă tot am ajuns la munții de peste șapte mii de metri: există în total peste 110 munți pe Pământ ale căror vârfuri se află la peste 7.000 m deasupra nivelului mării.
Prioritățile asiatice
Partea leului – ca și în cazul celor mai înalți munți din lume în general – se află în partea de est și sud a Eurasiei. De exemplu, toți munții care au depășit marca de opt mii de metri se află în Asia. În plus, lanțurile muntoase și ramificațiile lor ocupă cel puțin 30% din teritoriul Asiei – și acesta este tot un record.
Din ce sunt făcuți munții?
Vârfurile muntoase pot fi formate din diferite materiale. Cel mai adesea este vorba despre granit sau cretă. Granitul este un material dens, cel mai adesea de origine vulcanică, în timp ce munții de cretă sunt „făcuți” din roci sedimentare (nu doar cretă, dar aceasta reprezintă 90% din numărul total de munți de acest tip) și se erodează destul de repede.
Limita înălțimii
Înălțimea maximă pe care o poate atinge un munte este legată nu doar de „materialul de construcție”, ci și de gravitație. Condițiile terestre sunt astfel încât nu pot exista munți mai înalți de 15.000 metri (dar după standardele marțiene acesta ar fi un vârf destul de „modest” – unul care nici măcar nu se compară cu Olympus Mons marțian! Muntele marțian, să ne amintim, are o înălțime de aproape 26 km).
Vârful popularității
Cel mai popular munte printre alpiniști se află în SUA – este vârful Monadnock. Și nu este vorba deloc despre vreo priveliște extraordinară de la vârf sau despre înălțime. Deloc – muntele nu este înalt, 988 metri, iar priveliștile de sus sunt destul de obișnuite.
Altceva este că acesta este muntele preferat pentru începători, iar în orașul de la poalele sale locuiesc 20% dintre instructorii montani din țară, așa că este locul tradițional de antrenament. Așa se face că foarte mulți oameni au fost aici – de multe ori mai mulți decât pe alte vârfuri din SUA și din lume.
Nu toți munții sunt acoperiți de zăpadă
La prima vedere pare că un capac de zăpadă este o parte integrantă a oricărui vârf montan de peste 4-5 mii de metri, că la acea înălțime zăpada nu se topește niciodată. Totuși, există excepții de la această regulă. O parte din vârful Cordilierilor se află în deșertul montan Atacama – acolo aerul este foarte uscat și, în ciuda frigului, vârful nu este acoperit de zăpadă, toată umezeala îngheață fără urmă.
Există țări situate în întregime în munți
În lume există trei țări în care 90% din teritoriu este situat în zone montane. Acestea sunt Nepal și Bhutan – state mici, prinse între India și China și lipite de marginea Himalayei, precum și Bolivia din America de Sud: aici oamenii trăiesc în principal în văile dintre munți, dar altitudinea medie de „trai” este totuși peste trei kilometri.
Localnicii s-au adaptat bine la aerul rarefiat și climă, astfel că merg liniștiți la altitudini de cinci sau chiar șase kilometri și poartă încărcături uriașe, în timp ce turiștii se aclimatizează la fiecare nouă înălțime atinsă și poartă măști de oxigen.
Africa are cei mai puțini munți
Continentul cel mai puțin muntos este Africa: munții ocupă doar 3% din teritoriul total (chiar și în Australia vorbim despre 9%).
11% din populația globului trăiește la munte
În ciuda dificultăților, munții sunt destul de bine populați – găzduiesc 11% din populația Pământului. În primul rând, este vorba despre locuitorii Asiei și Americii de Sud (în America de Sud aproape o treime din populație trăiește într-un fel sau altul în munți).
Aproape toate râurile curg din munți
În 9 din 10 cazuri, râurile terestre își au izvorul în munți, pentru ca apoi să curgă spre lacuri sau mări. Râurile de câmpie sunt mai rare, deși uneori sunt foarte bogate în apă – cum ar fi Volga sau Neva.
Cel mai periculos munte – Annapurna din Himalaya
Conform statisticilor, cel mai periculos vârf nu este Everestul, al cărui versant seamănă tot mai mult în fiecare an cu cel mai scump cimitir din lume, ci Annapurna – conform statisticilor, unul din trei alpiniști moare încercând să cucerească acest optmiar.
Întrebări frecvente despre munți
Care este cel mai înalt munte din sistemul solar?
Cel mai înalt munte din sistemul solar este Olympus Mons de pe Marte, cu o înălțime de aproximativ 21,9 km. Pentru comparație, Muntele Everest are doar 8,8 km înălțime.
De ce unii munți sunt considerați sacri?
Munții sacri au o semnificație spirituală și culturală profundă în multe tradiții. Ei sunt văzuți ca locuri de întâlnire între cer și pământ, sedii ale zeilor sau spiritelor, și locuri de pelerinaj și meditație.
Cum se formează munții?
Munții se formează prin procese tectonice când plăcile terestre se ciocnesc sau prin activitate vulcanică. Procesul poate dura milioane de ani și implică ridicarea, îndoirea și faliere scoarței terestre.
Care este diferența dintre un munte și un deal?
Nu există o definiție universal acceptată, dar în general, munții au peste 600m înălțime față de regiunea înconjurătoare și pante abrupte. Dealurile sunt mai joase și au pante mai line.
Te invităm să împărtășești acest articol cu prietenii tăi pasionați de natură și să ne spui în comentarii care dintre aceste fapte te-a surprins cel mai mult!
Sursa imaginii: Unsplash
Etichete: munți, alpinism, vulcani, natură, geografie, turism
Excerpt SEO: Descoperă 15 fapte fascinante despre munți, de la vârfurile sacre ale Tibetului până la recordurile de înălțime și pericole ale alpinismului modern.
