Când coloniștii europeni au ajuns pentru prima dată în Noua Zeelandă, aceasta era locuită de poporul maori, un neam de războinici curajoși și foarte îndemânatici.
Maori erau renumiți pentru forța, agilitatea și priceperea lor în luptă. Ei aveau o disciplină de fier și erau gata oricând să își apere pământurile ancestrale de orice năvălitor.
Astăzi, cultura maori este celebră în întreaga lume. Dansul haka, cu mișcări amenințătoare și strigăte ritmate, este emblematic pentru spiritul aprig al acestui popor. Deși acum pașnici, maori își păstrează mândria și tradițiile strămoșești. Ele definesc în continuare identitatea lor unică.
Maori aveau (și urmașii lor poartă adesea) tatuaje faciale distincte, care le definesc identitatea. Semănau cu spartanii antici, doar că trăiau în cealaltă parte a lumii. Astfel, erau inaccesibili europenilor care doreau să-i transforme în sclavi.
Desigur, dacă ar fi vrut cu adevărat, europenii ar fi putut trimite o armată puternică în Noua Zeelandă. Dar distanța era prea mare. Din Marea Britanie până în Noua Zeelandă sunt aproximativ 20.000 de kilometri în linie dreaptă, iar luând în calcul ruta de navigație, chiar mai mult.
Pe hartă, cele două țări se află exact pe părți opuse ale globului. Este imposibil să le cuprinzi pe amândouă într-o singură fotografie, atât de mare este distanța dintre ele. Astfel, colonizarea Noii Zeelande de către puterile europene a fost mult îngreunată de amplasarea sa geografică.
Era costisitor să tragi o întreagă armată atât de departe. Prin urmare, britanicii au făcut-o mai ușor.
Maori nu erau un singur popor, ci mai multe triburi disparate care, din când în când, se luptau între ele. Ei bine, aceasta este, de fapt, o situație tipică pentru comunitățile tribale. Feude de sânge, acapararea de teritorii și sclavi, uzurparea puterii și așa mai departe.
Maori erau anterior înarmați cu bâte și sulițe, ceea ce nu permitea niciunui trib să aibă un avantaj total.
Și atunci britanicii au venit cu o schemă “genială”. Au început să vândă arme de foc maorilor. Dar de multe ori nu vindeau nici măcar pentru unele bunuri (cum ar fi porcii), ci pentru…
…capetele maoriților înșiși….
Ei bine, asta este, dacă vrei să obții o armă, adu capul dușmanului tău și vei obține ceea ce ai vrut.
A apărut chiar și termenul ” mokomokai “. Este vorba de un cap maori cu tatuaje caracteristice, pe care maorii înșiși îl schimbau pentru arme de la britanici.
Acum imaginați-vă ce a început acolo (pe insule). Să spunem că un trib a acceptat oferta britanică și a achiziționat o pereche de arme. Acest lucru le-a permis să atace cu ușurință un trib vecin, să se răzbune pentru nemulțumirile din trecut și chiar să obțină mai multe capete noi care puteau fi schimbate pentru arme noi.
Pe de altă parte, tribul care a fost atacat cu o armă miraculoasă fără precedent nu va sta cu mâinile în sân? Va merge și el la britanici și își va schimba “trofeele” pe arme de foc.
Și în cele din urmă s-a dovedit că maori au început să se înarmeze complet. Și să folosească imediat această nouă armă.
Acea perioadă a fost numită ” războinici cu muscheta “. Pe parcursul a 40 de ani, au avut loc peste 3000 (!!!!) de campanii militare. Maori s-au autodistrus – aproximativ 20% din populație (20 de mii din 100 de mii) au murit în aceste încăierări.
Britanicii nu aveau nevoie să cheltuiască prea mult pentru asta. Era suficient să trimită periodic nave pline de arme și cartușe în Noua Zeelandă.
În cele din urmă, au capturat insulele când maoriții au fost atât de slăbiți încât nu au mai putut rezista britanicilor. Apropo, acest lucru s-a întâmplat nu cu mult timp în urmă. Războinicii cu muschetă a avut loc la începutul secolului al XIX-lea.
Sunt de acord, în ciuda cinismului și a inumanității, este o schemă strălucită. Orice război necesită arme și soldați. Este costisitor să întreții soldați și, la urma urmei, aceștia sunt oamenii noștri…
Prin urmare, în zona de luptă sunt trimise doar arme, în timp ce soldații se află la sol. Mai mult, li se pune o condiție simplă:
Arme în schimbul unor succese militare (capete inamice). Există succese militare – există multe arme. Dacă nu există succese, nu vom da arme.
Ca urmare, arma trage, britanicii nu mor. Și de ce ar trebui să moară dacă arma își face treaba și sunt mai puțini maori în fiecare zi? După cum se spune, dacă nu poți vedea diferența, de ce să plătești mai mult. Cam așa si cu Ucraina!
Citește și asta…
- 7 Cele mai mari războaie civile din istoria omenirii
Descoperă cele mai mari războaie civile din istorie, care au modelat lumea modernă, de la războiul civil din Roma antică până la războiul civil din Nigeria. - Mary Shelley: viața și operele scriitoarei feministe pionier în science fiction-ul secolului al XIX-lea
Povestea impresionantă a lui Mary Shelley, scriitoarea din secolul XIX ce a spart barierele de gen și a creat capodopera “Frankenstein”. Explorăm viața și operele acestei pioniere a feminismului și a literaturii science fiction! - Irod cel Mare: Regele Paranoic al Evreilor!
Explorează viața controversată a lui Irod cel Mare, de la crimele îngrozitoare până la magnificele sale proiecte de construcție, explorează viața unui rege care a lăsat o amprentă indelibilă în istoria Israelului. - Planul genial si diabolic al britanicilor de a face un popor să se autodistrugă
Descoperă istoria poporului maori din Noua Zeelandă, de la războinicii curajoși la influența colonialismului european. Află cum armele au jucat un rol crucial în acest proces. - Incestul în istorie: legături sexuale între rude în familiile regale și repercusiunile genetice
Descoperă istoria incestului în familii regale, de la faraonii egipteni până la Casa de Habsburg și familia regală britanică. Consecințele și impactul acestor uniuni strânse te vor surprinde.
