Ultima actualizare: 2 august 2024
La aproape patru luni de la atacul Hamas si de la inceputul razboiului Israelei in Gaza, situatia din Orientul Mijlociu pare extrem de tensionata. Numarul victimelor din Gaza a crescut dramatic – pana in prezent, 26.500 de morti si 65.000 de raniti – iar impactul catastrofei umanitare asupra celor 2,3 milioane de palestinieni, in special femei si copii, este devastator.
Insa nici pentru Israel rezultatele razboiului nu sunt multumitoare, iar pretul platit, atat economic cat si uman, este ridicat. In pofida aproape patru luni de bombardamente, distrugerii unei mari parti din Gaza si a mobilizarii masive de forte armate, cei 132 de ostatici raman in continuare in mainile gruparilor palestiniene din Fasie, Hamas fiind inca in masura sa reziste. Doar o parte din cei 700 de kilometri de tuneluri ar fi fost distrusi, in timp ce numarul soldatilor israelieni cazuti la datorie este in crestere.
Guvernul si establishmentul militar reitereaza faptul ca razboiul va fi inca unul de durata, dar obiectivul declarat al guvernului Netanyahu – eliminarea totala a Hamas – pare acum pentru multi ca fiind iluzoriu si dificil de realizat. Intre timp, contextul regional se complica, existand in prezent numeroase focare de tensiune. In pofida eforturilor diplomatice occidentale si regionale de a evita o astfel de situatie, escaladarea conflictului ar putea fi generata de continuarea escaladarii in diversele teatre de criza dintre Israel si aliatul sau apropiat, Statele Unite, si presupusul Axa Rezistentei pro-iranian.
Tensiuni pe frontul nordic intre Israel si Hezbollah
Pe frontul nordic se intensifica confruntarile dintre Fortele de Aparare Israeliene (IDF) si Hezbollah. Drona, rachete si artilerie lovesc in profunzime tinte de ambele parti ale frontierei, determinand evacuarea a mii de oameni.
In ultimele saptamani, Israelul a ucis in Liban un important comandant militar din Hezbollah, precum si numarul doi din Hamas. Reactia Hezbollah – ingrijorat poate de implicatiile unui razboi total cu Israelul in timp ce Libanul traverseaza o profunda criza economica si sociala – pare momentan prudenta. Insa in Israel sunt multi cei care considera ca extinderea razboiului este inevitabila.
Sau chiar de dorit: o oportunitate pentru a pune capat amenintarii Hezbollah, un spin in coasta Israelului inca de la razboiul din 2006. Avand in vedere resursele si capacitatile militare ale militiilor siite libaneze, deschiderea unui al doilea front de mare intensitate in nord ar fi insa incarcat de pericole atat pentru Israel, cat si pentru intreaga regiune.
Atacuri impotriva navelor comerciale in Marea Rosie
In Marea Rosie, de mai multe saptamani, houthi desfasoara atacuri impotriva unor nave comerciale – asociate Israelului potrivit grupului yemenit – pe ruta foarte aglomerata care leaga Oceanul Indian de Canalul Suez prin stramtoarea Bab el-Mandeb. Aceasta ruta gestioneaza 12% din comertul mondial si 30% din aprovizionarea cu energie a Europei.
Chiar daca pagubele si impactul au fost pana in prezent limitate, atacurile au fost suficiente pentru a provoca panica. Asigurarile s-au majorat puternic, iar pentru a evita riscurile, multe companii de navigatie au decis sa ocoleasca Africa, o varianta alternativa care prelungeste calatoriile cu cel putin 7 zile.
Consecintele intarzierilor in aprovizionare si ale costurilor sporite se vor resimti inevitabil in economiile europene si asiatice. Prin urmare, nu este surprinzator ca initiativele de aparare a libertatii de navigatie in strategicul Marea Rosie se inmultesc.
China i-a cerut Iranului sa intervina asupra houthi pentru a pune capat atacurilor, in timp ce Uniunea Europeana pregateste o misiune navala de escorta si protectie. SUA si Marea Britanie au optat in schimb pentru interventia militara, desi doar un numar redus de tari s-au alaturat coalitiei. Din 11 ianuarie, avioane anglo-americane au lovit in mod repetat instalatiile houthi din Yemen.
Dar pana in prezent, eficacitatea interventiei pare limitata, iar lansarile de drone si rachete din Yemen continua. Aceasta deoarece houthi au iesit intariti dupa aproape un deceniu de razboi civil, adaptandu-si tactica si capacitatile militare pentru a rezista intensivelor bombardamente saudite si emirateze. Astfel, acest front prezinta, de asemenea, riscuri importante. Interventia ar putea destabiliza si mai mult Yemenul, subminand eforturile de pace deja dificile si reaprinzand razboiul civil. Un scenariu mai putin favorabil Arabiei Saudite, care incearca de ceva vreme sa iasa din impasul yemenit.
Escaladare in Siria, Irak si Iran, sub amenintarea atacurilor teroriste
In Irak si Siria, militiile pro-iraniene s-au angajat de saptamani intregi in actiuni impotriva tintelor americane, suportand la randul lor limitatele represalii americane. Dar atacul cu drona de duminica trecuta de la granita dintre Iordania si Siria ar putea marca o schimbare.
Odata cu uciderea a trei militari americani, primii in aceasta criza, este inevitabil un raspuns dur din partea SUA. Ramane insa de vazut daca Statele Unite vor reusi sa-i calibreze amploarea si sa evite escaladarea. La Washington si Tel Aviv, criticile „hawk-ilor” care cer lovituri impotriva Iranului, desemnat drept coordonatorul intregii dinamici conflictuale regionale, cresc.
La randul sau, Iranul actioneaza cu prudenta, negand orice implicare si reiterand ca membrii presupusului „Axei Rezistentei” sunt aliati care actioneaza autonom. In acelasi timp insa, Republica Islamica si-a demonstrat dorinta de a salvgarda canalele de comunicare cu Arabia Saudita si alte tari din Golf interesate de reducerea tensiunilor in regiune.
Este probabil totusi ca Iranul, care de-a lungul anilor a sustinut actiunile destabilizatoare ale unor militii regionale, sa fie cumva implicat in recentele dinamici escalatorii, incercand sa-si maximizeze castigurile. Nu au lipsit nici episoade in care Teheranul si-a etalat muschii: de exemplu, lovind o structura suspectata a apartine Mossadului in nordul Irakului, drept razbunare pentru eliminarea unor membri ai Garzilor Revolutionare, sau atacand un grup terorist iranian in Pakistan. Aceste actiuni sunt in mod evident cu scop demonstrativ. Chiar daca Iranul se teme de un razboi cu Israel si SUA, tine sa arate ca este pregatit sa foloseasca forta.
Viitorul politic al lui Netanyahu si efectele razboiului asupra societatii israeliene
In Israel, sprijinul popular pentru razboiul din Gaza ramane puternic, dar intensificarea protestelor cetatenilor care cer salvarea ostaticilor capata amploare. Creste constientizarea presiunii internationale pentru reducerea intensitatii conflictului si a daunelor pe care desfasurarea brutala a razboiului le-a cauzat imagini tarii, mai ales in urma recentei decizii a Curtii Internationale de Justitie de la Haga cu privire la plauzibilitatea acuzatiilor de genocid formulate de Africa de Sud.
Toate acestea in timp ce nemultumirea fata de leadership-ul lui Netanyahu ajunge la cote minime in sondaje. O mare majoritate a israelienilor il considera responsabil pentru dezastrul din 7 octombrie si incapabil sa faca fata provocarilor crizei.
Multi analisti sunt de acord ca cariera politica a lui Netanyahu este acum aproape de sfarsit, dar tocmai de aceea prim-ministrul ar putea incerca sa prelungeasca conflictul. In timp ce tinerea de alegeri in timpul razboiului pare dificila, diviziunile in cabinetul de razboi se acutizeaza, si din cauza provocarilor continue ale ministrilor de extrema dreapta religioasa.
Printre cele mai recente episoade se numara conferinta recenta in sprijinul „migratiei voluntare” a palestinienilor din Gaza si intoarcerea colonistilor in Fasie. De aceea, nu este exclusa agravarea crizei politice, dar este incert daca acest lucru il va determina pe Israel sa-si reconsidere strategia. Ramane totusi faptul ca societatea israeliana este puternic polarizata. Iar intr-o tara traumatizata de socul din 7 octombrie, extrema dreapta religioasa radicala maximalista, care a dominat recent scena politica, ar putea continua sa prospere.
Insa in SUA creste presiunea pentru oprirea razboiului. Presedintele Biden a demonstrat pana acum un sprijin de granit pentru Israel, fara sa tina cont ca schimbarile politice si sociale produse in Israel in ultimii ani ar fi necesitat poate recalibrarea relatiei, in interesul stabilitatii regionale si chiar al Statelor Unite.
Statele Unite par sa fi renuntat la exercitarea unor presiuni credibile asupra Israelului pentru a limita efectele dramatice ale razboiului asupra populatiei palestiniene. Dar prioritatile campaniei electorale ar putea obliga administratia la o schimbare de abordare.
Biden este constient ca sprijinul neconditionat acordat Israelului, contestat de o parte a alegatorilor democrati, mai ales cei tineri, risca sa-l coste realegerea. Este posibil ca din aceasta faza politica confuza sa se deschida sperante pentru o posibila solutie diplomatica.
Se inmultesc speculatiile cu privire la o initiativa intermediata de Qatar, Egipt si SUA pentru un armistitiu umanitar de doua luni, care ar permite eliberarea negociata a ostaticilor si accesul ajutoarelor umanitare in cantitati suficiente pentru a raspunde imenselor nevoi ale locuitorilor din Gaza.
Speranta este ca in aceste doua luni sa se reuseasca gasirea unui acord pentru incetarea definitiva a ostilitatilor, demarandu-se in paralel un proces atat de necesar de dezescaladare la nivel regional. S-ar deschide astfel complicata faza post-razboi, cu probleme – reconstructia, guvernanta Fasiei Gaza, sfarsitul ocupatiei militare si expansiunii coloniilor ilegale in Cisiordania, relansarea solutiei celor doua state in conditii care sa garanteze totodata securitatea Israelului etc. – care par astazi de rezolvare dificila.
Dar amploarea acestei noi crize necesita, acum mai mult ca oricand, curajul de a redeschide negocieri care sa fie credibile pentru toti actorii regionali.
