Ultima actualizare: 2 august 2024
Bucatele ale caror nume amintesc de personalitati marcante constituie o categorie aparte in arta culinara. De cele mai multe ori, aceste preparate sunt creatii ale unor maestri bucatari care au dorit sa cinsteasca persoane importante sau chiar sa le multumeasca pentru ca au fost clienti fideli ori le-au oferit inspiratie.
Uneori insa, „botezarea” unor mancaruri sau deserturi in cinstea cuiva a avut loc intr-un mod spontant, fara sa existe o reteta prestabilita. Au existat doar cateva ingrediente la indemana si dorinta de a pregati ceva bun. Iar rezultatul a fost unul delicios.
1. Prajitura Metternich, gust dulce-amar din timpuri revolutionare
Povestea acestui desert cu nume de cancelar austriac incepe cu marele revolutionar italian Giuseppe Garibaldi. In 1859, in timp ce lupta pentru unificarea Italiei, el a cucerit orasul Como. Localnicii speriati de actiunile revolutionarilor s-au ascuns in case. Un cofetar pe nume Luini a decis ca e momentul sa gateasca ceva dulce pentru a-si calma nervii intinsi la maxim.
Din ingredientele pe care le avea in casa – albusuri de ou, zahar si migdale macinate – Luini a creat o delicioasa prajitura. Cand Garibaldi si oamenii sai au intrat in cofetarie si au gustat din noua creatie, le-a placut atat de mult, incat generalul a poruncit: „Aceste prajituri sa poarte numele meu!”.
Istoria insa avea sa decida altfel. Anul urmator, Cancelarul Austriei, Printul Metternich, s-a oprit la Como in drum spre exilul sau din Anglia. La fel ca in cazul lui Garibaldi, prajiturile i-au indulcit viata amara de exilat. Recunoscator, Metternich i-a cerut cofetarului sa numeasca delicioasa creatie dupa el. Și chiar daca revolutionarii italieni nu-l agreeing, numele de Prajitura Metternich a ramas pana astazi.
2. Supa Ronald Reagan, gustul patriotismului american
In anul 1986, presedintele american de atunci, Ronald Reagan, a recunoscut public ca ii plac supa de pui si „ciorbele frantuzesti”. Imediat, consilierii sai de imagine au declansat o campanie destinata sa promoveze supa ca pe un simbol al bucatariei americane. Au propus chiar o reteta care sa-i poarte numele: Supa Reagan.
Ingrediente: carne de vita, rosii, ardei gras si malai. Felul de mancare a devenit foarte popular printre republicani. Unii il considerau chiar o modalitate gustoasa de a-si afirma patriotismul si valorile conservatoare. In zilele noastre, Supa Reagan mai este intalnita in meniurile unor restaurante americane precum si in cartile de bucate promovand mancarea traditionala Statelor Unite.
3. Salata Caesar, intre legenda si adevar istoric
Se spune ca reteta acestei celebre salate a aparut in anii ’20 in restaurantul Hotelului Caesar din Tijuana, Mexic. Bucatarul italian Caesar Cardini ar fi improvizat-o pentru niste oaspeti importanti care i-au cerut o salata in ciuda faptului ca bucataria era pe terminate ingredientele.
Cu foarte putine alimente la dispozitie – paine prajita, ulei de masline, lamaie, parmezan, albusuri de ou, usturoi si frunze verzi – Cardini a combinat totul intr-o delicioasa salata. Clientii au fost incantati, cerand chelnerilor sa le aduca „salata aia a lui Caesar!”.
Alte variante afirma ca salata ar fi fost creata de fapt in restaurantul din Mexic al fratelui lui Caesar, Alex Cardini. Cert e ca a devenit una dintre cele mai apreciate retete italienesti la nivel mondial. Pe langa ulei, lamaie si parmezan, astazi Salata Caesar contine si piept de pui sau ansoa.
4. Oul Benedict, un anglo-american bogat si gastronom
Se spune ca reteta acestei gustoase combinatii dintre oua fierte, sunca si sos olandez i-ar apartine unui broker newyorkez pe nume Lemuel Benedict. In 1894, dupa o noapte de betie crunta, Benedict a intrat intr-un restaurant si a comandat celebrele oua cu sunca si sos pentru a-si alina mahmureala.
Bucatarului i-a placut atat de mult combinatia, incat a decis s-o includa in meniu sub numele de „Eggs Benedict” in cinstea celui care a „inventat-o”. Cu timpul, reteta s-a raspandit in toata lumea. Insa ouale Benedict originale se servesc doar la celebrul restaurant „Waldorf Astoria” din New York, acolo unde au fost preparate prima oara.
5. Inghetata Baked Alaska, intre Alasca fierbinte si gheata
Baked Alaska (Alaska Bakata) este un desert compus dintr-o inghetata invelita cu aluat de clatite si meringue, apoi data la cuptor. Originea sa invaluita in legenda, unele versiuni dand vina pe un bucatar distrat, altele pe unul prea inventiv.
Cea mai raspandita poveste spune ca desertul ar fi fost creat in 1867 de un bucatar de la restaurantul „Delmonico” din New York. In acea perioada, SUA tocmai cumparase Alaska de la Rusia printr-o tranzactie considerata de multi ca fiind o nebunie totala (o gheata de pamant platita cu bani grei). Unii oameni gaseau totusi justificari pentru aceasta achizitie.
Bucatarul de la Delmonico s-ar fi inspirat din dezbaterile despre Alaska fierbinte pentru a concepe un desert cu inghetata (gheata) invelita in aluat cald de clatite si data apoi la cuptor. Alaska Bakata sintetiza perfect paradoxul achizitiei Statelor Unite: un teritoriu inghetat care costase insa foarte scump.
6. Sandvisul Earl of Sandwich si pofta contelui pus pe distractii
Earl of Sandwich era porecla pe care o purta John Montagu, un tip de vita nobila care traia in Londra secolului 18. Obsedat de jocurile de noroc, Montagu petrecea ore intregi la mesele de pariuri fara sa se opreasca pentru a lua masa. La un moment dat insa i s-a facut foame.
Satul sa tot piarda timpul cu tacamuri si farfurii, Montagu s-a adresat bucatarului sau: „Prepara-mi ceva usor de mancat fara sa murdaresc masa si fara sa intrerup jocul!”. Din doua felii de paine prajita intre care pusese sunca si branza, bucatarul a creat un sandvis care sa poata tinut in mana si mancat fara tacamuri.
Ideea i-a placut foarte mult contelui dar si prietenilor sai. In scurt timp sandvisurile au capatat faima in inalta societate drept „mancarea contelui de Sandwich”. Azi sunt raspandite peste tot in sute de variante locale si internationale.
Concluzie
Prin crearea de mancaruri care au la baza istorisiri savuroase despre personalitati marcante, bucatarii lumii demonstreaza talent, imaginatie dar si capacitatea de a fructifica intamplarile cele mai banale. Fie inventate din pura necesitate culinara precum sandvisul contelui de Sandwich, fie create spontan sub imperiul momentului ca reactie la evenimente istorice majore (cazul prajiturii Metternich sau al inghetatei Baked Alaska), preparatele amintite in acest articol confirma vechiul proverb: „Necesitatea este mama inventiei!”.
Desi au aparut in imprejurari mai mult sau mai putinLegendare, gustul plin de savoare al acestor delicatese culinare nu va fi dat uitarii prea curand. Ba din contra, ele vor continua sa fie pregatite, servite si savurate cu nesat de gurmanzi pretentiosi din intreaga lume.
Iar atunci cand vor musca dintr-un Ou Benedict, se vor delecta cu o felie de Prajitura Metternich sau isi vor limpezi mintea cu o Salata Caesar dupa o noapte de chef, putini vor mai sti astazi cine erau personajele care le-au inspirat sau cat de interesante sunt povestile care stau la baza crearii lor.
