Incestul în istorie: legături sexuale între rude în familiile regale și repercusiunile genetice

Istoria umană este plină de episoade stranii și contradictorii. Războaie fără sens, genociduri, sclavie, sacrificii – acestea sunt doar o mică parte din ceea ce oamenii au reușit să facă de-a lungul existenței lor. Printre toate „păcatele” umane, incestul ocupă un loc special – legăturile sexuale între rude. Incestul era practicat nu doar de oamenii obișnuiți, dar istoria menționează multe cazuri în care membrii familiei regale s-au implicat în această încrucișare a sângelui.

Pe vremea Egiptului Antic, faraonii se căsătoreau cu rudele lor apropiate de sex feminin pentru ca urmașii lor să păstreze sângele “albastru”, regal. Această practică a fost practicată și în Europa. Istoricii povestesc despre consecințele căsătoriilor între rude apropiate.

Familia Habsburg și aspectul lor “unic”

Pentru regalitate, unde multe căsătorii erau rezultatul tradiției și al diplomației, astfel de uniuni aveau consecințe evidente. Casa de Habsburg, una dintre dinastiile cheie ale Europei, a înflorit din secolul al XV-lea până în secolul al XX-lea.

Prin asigurarea căsătoriilor între diferitele ramuri ale familiei, Habsburgii și-au consolidat influența în întreaga Europa pentru mai multe generații. Această tactică era atât de evidentă și de viabilă încât chiar și crezul familiei lor era “Lăsați-i pe alții să lupte pe câmpurile de luptă: tu, Austria, căsătorește-te”. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, ei, Habsburgii, au trebuit să se confrunte cu probleme genetice care, în cele din urmă, le-au anihilat descendența.

Familia Habsburg, cunoscută pentru legăturile sale familiale strânse, se distingea printr-o trăsătură specială – un maxilar inferior disproporționat. Acest lucru poate fi observat în portretele membrilor familiei pictate de artiștii vremii.

O astfel de speculație a fost confirmată în 2019, când cercetătorii au determinat “coeficientul de consangvinizare” în această familie regală. Oamenii de știință au descoperit că un membru tipic al Habsburgilor avea acest coeficient de 0,09 – ceea ce indică faptul că aproximativ 9% din genele lor erau aceleași din partea mamei și a tatălui.

Carol al II-lea, ultimul monarh al dinastiei Habsburgilor, a avut un coeficient de 0,254! Dacă este să dăm crezare poveștilor contemporanilor lui Carol al II-lea, regele avea o falcă atât de mare încât îi era greu să mestece mâncarea. Chiar și așa, Carol a fost mai norocos decât alți membri ai familiei sale: în timp ce în acele zile 80% dintre copiii spanioli supraviețuiau până la adolescență, doar jumătate dintre copiii Habsburgilor supraviețuiau până la vârsta de 10 ani.

Incestul în familia Windsor

Istoria regală britanică, bogată în intrigi și manevre politice, poartă, de asemenea, urmele unei strânse legături de rudenie între membrii familiei monarhice. Deși nivelul de consangvinizare în monarhia britanică este mai scăzut decât în cazul altor dinastii (și mai ales al Habsburgilor), consecințele acestor legături și-au lăsat totuși amprenta.

Haemofilia, o afecțiune ereditară care împiedică coagularea normală a sângelui, a devenit o problemă serioasă pentru descendenții reginei Victoria și ai prințului Albert. Tulburarea se manifestă exclusiv la bărbați, dar se transmite pe linie feminină. Regina Victoria a fost purtătoare a genei hemofiliei și, ca urmare, mai mulți dintre nepoții ei au suferit de această boală.

Se crede că George al III-lea, cunoscut pentru nebunia sa, ar fi suferit de porfirie -o boală genetică rară. Se crede că boala ar fi fost transmisă mai multor alți membri ai familiei regale, inclusiv prin intermediul dinastiei germane Hohenzollern.

La începutul secolului al XX-lea, când Europa era condusă de monarhi, mulți dintre ei rude, Kaiserul Wilhelm al II-lea era cunoscut pentru caracterul său imprevizibil. Schimbările sale violente de dispoziție, care duceau adesea la crize politice, au provocat îngrijorare nu numai printre supușii săi, ci și printre monarhii vecini. Din cauza comportamentului său, a fost acuzat de o “problemă ereditară” numită “viciul George al III-lea”.

Toate aceste fapte confirmă faptul că mariajele între rude, chiar dacă erau aranjate în interes politic sau pentru a păstra puritatea sângelui, duceau adesea la probleme ereditare nedorite. Dar, în ciuda tuturor dificultăților, dinastia a continuat să existe, adaptându-se și schimbându-se odată cu vremurile.

Incestul nu se întâlnește doar în familiile regale.

Nu numai aristocrația din Evul Mediu a căutat să păstreze “sângele de familie”. Celebrul economist și Pierre-Samuel du Pont a vorbit deschis pe această temă: în 1810, el a notat că și-ar dori să vadă căsătorii între verișori și verișoare în societate. Du Pont considera că aceasta era o garanție a sincerității și a onestității.

Multe alte persoane bogate din epocă împărtășeau acest punct de vedere. De exemplu, celebrul bancher Mayer Amschel Rothschild a decis că fiicele și nepoatele sale ar trebui să aleagă între verișorii lor atunci când își caută pretendenți bogați. Acest lucru a dus în cele din urmă la căsătorii între patru perechi de veri și verișoare din familia Rothschild – și la căsătorii între unchi și nepoată…