Ultima actualizare: 2 august 2024
Istoria umana este plina de episoade stranii si contradictorii. Razboaie fara sens, genociduri, sclavie, sacrificii – acestea sunt doar o mica parte din ceea ce oamenii au reusit sa faca de-a lungul existentei lor. Printre toate „pacatele” umane, incestul ocupa un loc special – legaturile sexuale intre rude. Incestul era practicat nu doar de oamenii obisnuiti, dar istoria mentioneaza multe cazuri in care membrii familiei regale s-au implicat in aceasta incrucisare a sangelui.
Pe vremea Egiptului Antic, faraonii se casatoreau cu rudele lor apropiate de sex feminin pentru ca urmasii lor sa pastreze sangele „albastru”, regal. Aceasta practica a fost practicata si in Europa. Istoricii povestesc despre consecintele casatoriilor intre rude apropiate.
Familia Habsburg si aspectul lor „unic”
Pentru regalitate, unde multe casatorii erau rezultatul traditiei si al diplomatiei, astfel de uniuni aveau consecinte evidente. Casa de Habsburg, una dintre dinastiile cheie ale Europei, a inflorit din secolul al XV-lea pana in secolul al XX-lea.
Prin asigurarea casatoriilor intre diferitele ramuri ale familiei, Habsburgii si-au consolidat influenta in intreaga Europa pentru mai multe generatii. Aceasta tactica era atat de evidenta si de viabila incat chiar si crezul familiei lor era „Lasati-i pe altii sa lupte pe campurile de lupta: tu, Austria, casatoreste-te”. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, ei, Habsburgii, au trebuit sa se confrunte cu probleme genetice care, in cele din urma, le-au anihilat descendenta.
Familia Habsburg, cunoscuta pentru legaturile sale familiale stranse, se distingea printr-o trasatura speciala – un maxilar inferior disproportionat. Acest lucru poate fi observat in portretele membrilor familiei pictate de artistii vremii.
O astfel de speculatie a fost confirmata in 2019, cand cercetatorii au determinat „coeficientul de consangvinizare” in aceasta familie regala. Oamenii de stiinta au descoperit ca un membru tipic al Habsburgilor avea acest coeficient de 0,09 – ceea ce indica faptul ca aproximativ 9% din genele lor erau aceleasi din partea mamei si a tatalui.
Carol al II-lea, ultimul monarh al dinastiei Habsburgilor, a avut un coeficient de 0,254! Daca este sa dam crezare povestilor contemporanilor lui Carol al II-lea, regele avea o falca atat de mare incat ii era greu sa mestece mancarea. Chiar si asa, Carol a fost mai norocos decat alti membri ai familiei sale: in timp ce in acele zile 80% dintre copiii spanioli supravietuiau pana la adolescenta, doar jumatate dintre copiii Habsburgilor supravietuiau pana la varsta de 10 ani.
Incestul in familia Windsor
Istoria regala britanica, bogata in intrigi si manevre politice, poarta, de asemenea, urmele unei stranse legaturi de rudenie intre membrii familiei monarhice. Desi nivelul de consangvinizare in monarhia britanica este mai scazut decat in cazul altor dinastii (si mai ales al Habsburgilor), consecintele acestor legaturi si-au lasat totusi amprenta.
Haemofilia, o afectiune ereditara care impiedica coagularea normala a sangelui, a devenit o problema serioasa pentru descendentii reginei Victoria si ai printului Albert. Tulburarea se manifesta exclusiv la barbati, dar se transmite pe linie feminina. Regina Victoria a fost purtatoare a genei hemofiliei si, ca urmare, mai multi dintre nepotii ei au suferit de aceasta boala.
Se crede ca George al III-lea, cunoscut pentru nebunia sa, ar fi suferit de porfirie -o boala genetica rara. Se crede ca boala ar fi fost transmisa mai multor alti membri ai familiei regale, inclusiv prin intermediul dinastiei germane Hohenzollern.
La inceputul secolului al XX-lea, cand Europa era condusa de monarhi, multi dintre ei rude, Kaiserul Wilhelm al II-lea era cunoscut pentru caracterul sau imprevizibil. Schimbarile sale violente de dispozitie, care duceau adesea la crize politice, au provocat ingrijorare nu numai printre supusii sai, ci si printre monarhii vecini. Din cauza comportamentului sau, a fost acuzat de o „problema ereditara” numita „viciul George al III-lea”.
Toate aceste fapte confirma faptul ca mariajele intre rude, chiar daca erau aranjate in interes politic sau pentru a pastra puritatea sangelui, duceau adesea la probleme ereditare nedorite. Dar, in ciuda tuturor dificultatilor, dinastia a continuat sa existe, adaptandu-se si schimbandu-se odata cu vremurile.
Incestul nu se intalneste doar in familiile regale.
Nu numai aristocratia din Evul Mediu a cautat sa pastreze „sangele de familie”. Celebrul economist si Pierre-Samuel du Pont a vorbit deschis pe aceasta tema: in 1810, el a notat ca si-ar dori sa vada casatorii intre verisori si verisoare in societate. Du Pont considera ca aceasta era o garantie a sinceritatii si a onestitatii.
Multe alte persoane bogate din epoca impartaseau acest punct de vedere. De exemplu, celebrul bancher Mayer Amschel Rothschild a decis ca fiicele si nepoatele sale ar trebui sa aleaga intre verisorii lor atunci cand isi cauta pretendenti bogati. Acest lucru a dus in cele din urma la casatorii intre patru perechi de veri si verisoare din familia Rothschild – si la casatorii intre unchi si nepoata…
Citeste si asta…
