Ultima actualizare: 2 august 2024
Exploram adancimile cosmosului pentru a dezvalui cat de departe pot ajunge calatoriile spatiale umane! De la Apollo 13 pana la visele stelare, afla limitele si provocarile unui voiaj cosmic in acest articol captivant si plin de informatii vitale pentru orice pasionat de spatiu.
Americanii James Lovell, Fred Hayes si John Swigert sunt cei trei oameni care au calatorit cel mai departe de Pamant in timpul misiunii Apollo 13. Cand au zburat in spatele Lunii, se aflau la 400.171 de kilometri de suprafata Pamantului. Lumina are nevoie de 1,335 secunde pentru a parcurge aceasta distanta.
Multi dintre noi au visat cu siguranta sa zboare spre stele sau cel putin sa exploreze sistemul solar.Capacitatea de a face acest lucru in siguranta este inca putin evaziva, dar cu siguranta ne indepartam din ce in ce mai mult de confortul si siguranta planetei noastre.
Vom putea ajunge pe alte planete? Mai mult ca sigur. Dar alte stele? Poate intr-o zi. Dar sfarsitul universului? Exista de fapt o cale care nu necesita solutii SF (sau cel putin nimic dincolo de fizica pe care o cunoastem).
Sa ne uitam la tehnologiile de care avem nevoie pentru a merge mai departe in spatiu.
Luna, Marte si multe altele
Daca obiectivul nostru este de a explora sistemul solar, avem deja o multime de tehnologie. Rachete puternice sunt deja folosite si se dezvolta vehicule cu echipaj pentru a duce oameni pe Luna si dincolo de ea, dar exista multe motive de ingrijorare.
Cu cat ne indepartam mai mult de Pamant, cu atat mai mare este doza de radiatii cosmice pe care o primim. Campul magnetic puternic al planetei noastre protejeaza o parte semnificativa a acesteia. Ce te protejeaza atunci cand mergi in spatiul cosmic?
Cercetatorii au testat efectiv solutia. Ciupercile descoperite la Cernobil supravietuiesc radiatiilor si ar putea fi folosite intr-o zi ca sistem de aparare viu pentru navele spatiale si habitatele umane.
De asemenea, calatoriile ar dura multe luni – daca nu ani – si se vorbeste mult despre calatorii dus-intors. In general, oriunde in sistemul solar este un mediu extrem de periculos care ne poate ucide cu usurinta. Desi putem ajunge acolo, asta nu inseamna ca putem prospera acolo. De asemenea, este extrem de dificil sa efectuam majoritatea interventiilor medicale in spatiu.
Exista, de asemenea, posibilitatea ca viata extraterestra sa existe undeva in apropiere, asa ca trebuie sa discutam despre modul in care prezenta noastra acolo ar putea pune in pericol eventualele organisme care traiesc dincolo de Pamant.
Ad astra – catre stele
Daca credeti ca toate problemele legate de calatoriile spatiale „locale” pot fi rezolvate (sa credem asta deocamdata), ar fi bine sa va indreptati atentia spre stele. Ar putea omenirea sa calatoreasca intr-un alt sistem stelar?
Omenirea – poate. O persoana individuala – nu chiar. Sa luam Proxima Centauri, cea mai apropiata stea de Soare. Ne-ar lua putin peste patru ani sa ajungem acolo, calatorind cu viteza luminii. Daca am atinge viteza celei mai rapide nave spatiale din istorie (Parker Solar Probe de la NASA la cea mai apropiata apropiere de Soare), ne-ar lua aproape 8.400 de ani sa ajungem acolo. Și asta fara a incetini pentru a opri nava.
Exista propuneri de a trimite acolo cercetari robotice. Navele miniaturale ar putea ajunge acolo in doar cateva decenii, iar cele mai mari cu propulsie nucleara in cateva sute de ani. Sunt foarte interesante, dar nu sunt potrivite pentru oameni. Și chiar daca ar fi, persoana ramane in continuare pe margine.
Solutia la aceasta problema ar putea fi o nava a generatiilor. Prima generatie va parasi planeta noastra, iar descendentii lor vor ajunge pe stea. Evident, trebuie sa ne intrebam de ce ar incepe cineva aceasta calatorie. Dar este la fel de important sa discutam despre starea etica si psihologica in care s-ar putea afla generatiile care intervin, acesti copii intermediari interstelari. Sunt interesati sa continue sa se indrepte spre ceva ce nu vor vedea niciodata?
Apropierea de viteza luminii
Putem face acest lucru mai repede? Și vom putea ajunge la galaxiile din apropiere? Ei bine, cel putin in principiu, da. Veti avea nevoie de o racheta relativista . Acest lucru ar permite ca o mana de oameni sa calatoreasca pe distante incredibile si nu ar necesita nimic mai mult decat intelegerea noastra actuala a fizicii.
Aveti nevoie de o racheta care sa atinga o viteza de aproximativ 9,81 metri pe secunda la patrat. Aceasta este gravitatia medie normala a Pamantului, asa ca oamenii din nava spatiala vor avea impresia ca se afla pur si simplu pe suprafata planetei noastre. O astfel de acceleratie ar aduce rapid nava spatiala la o viteza relativista, iar aici apare un fenomen foarte util: dilatarea timpului.
Apropiindu-se de viteza luminii, timpul pe o nava spatiala incetineste. Aceasta ciudatenie a fizicii a fost popularizata in paradoxul gemenilor, iar in aceasta racheta relativista, tu esti geamanul care zboara si nu imbatraneste.
Ceasul de afara continua sa ticaie. Asadar, ai putea ajunge la Proxima Centauri in 4,3 ani, dar la bordul navei ar fi aproximativ 3,6 ani. Daca ai vrea sa mergi spre Vega (27 de ani lumina), ai avea senzatia ca ar fi vorba de 6,6 ani. Cu cat mergi mai departe, cu atat te apropii mai mult de viteza luminii si timpul va trece mai incet.
Calatorie la marginea Universului
Astfel, ati putea ajunge in centrul Caii Lactee in 20 de ani sau in Galaxia Andromeda, aflata la peste doua milioane de ani lumina, in doar 28 de ani. Evident, pe Pamant ar fi nevoie de doua milioane de ani.
Dar exista o limita la cat de departe putem merge? Da. Universul se extinde, iar aceasta expansiune se accelereaza. Spatiul dintre galaxii (daca nu sunt foarte apropiate) devine din ce in ce mai larg in fiecare secunda. Și cu cat doua lucruri sunt mai departe in Univers, cu atat mai repede se indeparteaza una de cealalta.
Exista galaxii pe care le vedem pe cer si la care nu mai putem ajunge, deoarece singura modalitate de a face acest lucru este sa calatorim mai repede decat viteza luminii pentru a compensa expansiunea universului. Aceasta limita se numeste orizont cosmologic si dimensiunea sa exacta depinde de formula corecta pentru a descrie Universul… care este in prezent o lucrare in curs de desfasurare.
Cu toate acestea, atingerea acestei etape ar putea fi la cateva decenii distanta. Granita goala, rece si nemarcata a universului. Atunci de ce nu avem o astfel de racheta? Ei bine, motivul este combustibilul. Pentru a mentine o astfel de acceleratie constanta este nevoie de cantitati enorme de combustibil. Chiar daca va imaginati o reactie extrem de eficienta (ceea ce noi nu facem), trebuie sa luati o multime de combustibil cu dumneavoastra. O cantitate de combustibil de marimea unei planete.
Morala povestii este ca calatoriile in spatiu, asa cum le intelegem acum, sunt dificile. Avem o multime de probleme, fie ele tehnice, fizice, fiziologice, psihologice sau etice. Modul in care le abordam poate face diferenta.
Citeste si asta…
- Amintirile Tale Sunt Minciuni: Cum Creierul Rescrie Trecutul de Fiecare Dată Când Îți Amintești
Tot ce îți amintești despre prima zi de școală, sărbătoarea zilei de naștere din copilărie sau conversația tensionată de săptămâna… Citește mai mult: Amintirile Tale Sunt Minciuni: Cum Creierul Rescrie Trecutul de Fiecare Dată Când Îți Amintești - S-a descoperit când au apărut pentru prima dată dinozaurii în Emisfera NordicăDinozaurii au apărut în emisfera nordică cu 230 milioane de ani în urmă, arată o descoperire recentă din Wyoming care schimbă teoriile existente despre evoluția acestor reptile antice.
- Mușcături și joacă de-a prinselea: cercetătorii au observat pentru prima dată ritualul de împerechere al rechinilor balenăComportamentul de împerechere al rechinilor balenă a fost documentat pentru prima dată de cercetători în două locații distincte, oferind informații vitale pentru conservarea acestei specii pe cale de dispariție.
- Un punct slab în câmpul magnetic terestru: Anomalia Sud-Atlantică îngrijorează oamenii de științăAnomalia Sud-Atlantică, o zonă unde câmpul magnetic al Pământului este semnificativ slăbit, se extinde și se modifică, punând în pericol funcționarea sateliților și a tehnologiilor spațiale.
- În ochii șoarecilor a fost descoperit mecanismul de sortare a amintirilor în timpul somnuluiCercetătorii de la Universitatea Cornell au descoperit că dimensiunea pupilei la șoareci reflectă modul în care creierul sortează amintirile în timpul somnului, oferind noi perspective asupra funcționării memoriei.
Va multumim ca ati citit! Daca acest articol vi se pare util si interesant, va rugam sa il distribuiti pe retelele de socializare pentru a fi citit si de altii. In acest fel ne ajutati si ne motivati sa scriem mai multe articole interesante.
