Ultima actualizare: 2 august 2024
Unul dintre cititorii mei mi-a pus o intrebare: Buna ziua. Sunt interesat de mult timp de subiectul calatoriei in timp. Exista noutati pe aceasta tema? Este posibila calatoria in timp?
Ca raspuns la aceasta intrebare, vreau sa va impartasesc cateva vesti interesante. Calatoria in timp nu este o fantezie, ci este intr-adevar posibila. Nu voi rosti cunoscuta fraza conform careia ne deplasam cu totii in mod constant in viitor, cu o viteza de o secunda pe secunda – este banala.
Mai important, posibilitatea teoretica a calatoriei in timp a fost recunoscuta de mult timp de stiinta si chiar au existat oameni care au facut astfel de calatorii. Haideti sa analizam acest aspect mai in detaliu.
Metode de calatorie in timp
Pentru a gasi modalitati de a calatori in timp, tot ce trebuie sa facem este sa ne uitam la teoria relativitatii. Timpul este prezent pretutindeni in universul nostru, dar fluxul sau poate varia in diferite puncte din univers in functie de anumiti factori.
Cei doi factori principali care afecteaza viteza timpului sunt gravitatia si viteza.
Dilatarea gravitationala a timpului
Conform teoriei generale a relativitatii, timpul curge mai lent in apropierea unor mase mari, cum ar fi Pamantul, Soarele sau o gaura neagra. Pentru a ilustra: daca luati doua ceasuri sincronizate, unul plasat la nivelul marii si celalalt trimis pe orbita geostationara, acestea vor incepe sa difere in timp. Ceasul de pe Pamant va merge mai incet decat cel de pe orbita.
Acest fenomen a fost confirmat prin experimente si este luat in considerare la crearea sistemelor orbitale.
Aplicatii ale acestui efect
Luarea in considerare a dilatarii gravitationale a timpului in apropierea obiectelor cu o masa enorma, cum ar fi stelele neutronice sau gaurile negre, deschide posibilitatea teoretica de a calatori in timp.
Sa definim o „masina a timpului” ca fiind un dispozitiv in care se poate intra la momentul t₀, se poate petrece o anumita perioada de timp t in el si se poate iesi la un alt moment t₁ care nu este egal cu t₀ t.
Sa ne imaginam ca ne aflam pe o planeta care orbiteaza in jurul unei gauri negre aflate la 10 unitati astronomice distanta. Calatorim apoi cu o nava spatiala pana la gaura neagra, apropiindu-ne de orizontul de evenimente al acesteia la o distanta de 0,1 unitati astronomice, inainte de a ne intoarce. In procesul de apropiere de gaura neagra, timpul la bordul navei va incetini.
Echipajul va experimenta cea mai mare dilatare a timpului in punctul cel mai apropiat de gaura neagra. In cazul in care calatoria echipajului dureaza, de exemplu, 1 an, pe planeta va trece mai mult timp, de exemplu, 2 ani. Astfel, nava spatiala poate fi considerata o masina a timpului: petrecem un an in ea si mergem 2 ani in viitor!
Cu toate acestea, in realitate, nu avem gauri negre in apropiere si nici nave spatiale capabile sa calatoreasca 19,8 unitati astronomice intr-un an cu un echipaj la bord. Prin urmare, dilatarea gravitationala a timpului nu este inca disponibila pentru calatoria in timp, dar exista alte metode.
Dilatarea timpului in miscare
Ne intoarcem la teoria speciala a relativitatii, care afirma ca obiectele care se deplaseaza in spatiu experimenteaza dilatarea timpului. La viteze mici, cum ar fi cea a unui pieton, a unei masini sau a unui avion, acest efect este prea mic pentru a fi observat. Cu toate acestea, pe masura ce viteza creste, efectul de dilatare a timpului devine mai vizibil.
Un exemplu este Statia Spatiala Internationala (ISS) care se deplaseaza cu aproximativ 7,5 km/s. Ceasurile atomice sincronizate de pe Pamant si de pe ISS arata ore diferite – ceasul de pe ISS functioneaza mai lent.
Acest efect a fost observat de astronautul Scott Kelly, care a petrecut un an pe ISS. Pentru el, timpul a trecut putin mai incet decat pentru fratele sau Mark de pe Pamant. Cand Scott s-a intors, era cu 2 minute mai tanar decat fratele sau, calatorind efectiv in viitor.
Este la fel pentru toti astronautii si cosmonautii de pe ISS: toti calatoresc in timp inainte cu mici intervale de timp. Cu cat cineva sta mai mult pe orbita, cu atat mai mult calatoreste inapoi in timp, pe masura ce se acumuleaza efectul de dilatare a timpului.
Daca vom reusi sa dezvoltam nave spatiale capabile sa calatoreasca la viteze apropiate de viteza luminii (de exemplu, 0,9 din viteza luminii), vom putea efectua calatorii in timp pe intervale semnificative.
Sa ne imaginam ca am creat o nava care calatoreste cu 0,995 din viteza luminii. Un an petrecut pe o astfel de nava ar duce calatorul cu 10 ani in viitor, comparativ cu cei ramasi pe Pamant (fara a include timpul de accelerare si decelerare). O astfel de nava corespunde definitiei noastre de masina a timpului.
Cum ramane cu trecutul?
Calatoria in viitor este posibila din punct de vedere tehnic, desi dificila. Dar cum ramane cu calatoriile in trecut?
Calatoria inapoi in timp este mult mai complicata. In teorie, exista solutii la ecuatiile lui Einstein care sugereaza posibilitatea unor curbe temporale inchise in spatiu-timp cvadridimensional (de exemplu, metrica Gödel).
Cu toate acestea, potrivit mai multor oameni de stiinta, inclusiv Stephen Hawking, atunci cand efectele cuantice vor fi adaugate la teoria generala a relativitatii, posibilitatea de a calatori in timp in trecut va disparea.
Potrivit lui Hawking, legile naturii sunt de asa natura incat impiedica calatoria in timp inapoi (ipoteza cronologiei protejate).
Cu toate acestea, pana cand nu va exista o teorie dovedita si general acceptata a gravitatiei cuantice, nu se poate fi 100% sigur.
