Atlasul Diavolului a lui Pernkopf: cartea nazista de anatomie umana folosita si astazi de chirurgi

Despre cartea creata in prima jumatate a secolului al XX-lea de profesorul austriac de anatomie Eduard Pernkopf, care a trait si a lucrat in timpul Germaniei naziste. Opera anatomistului este o urma in stiinta, imbibata de angoasa si durere umana. Materialul pentru aceasta carte a fost reprezentat de prizonierii din lagarele de concentrare si de alte victime ale regimului nazist.

“Anatomia topografica a omului”, sau Atlas Pernkopf multi cercetatori considera “o carte exceptionala de mare valoare”, “cel mai bun exemplu de desen anatomic din lume”, deoarece, potrivit unor oameni de stiinta, prezinta un numar atat de mare de detalii anatomice, care nu se regaseste in nicio lucrare similara. Aceasta carte nu este pentru cei slabi de inima. Pielea, muschii, tendoanele, nervii, oasele sunt reprezentate atat de clar si de colorat, incat par reale pe paginile tiparite.

Cum a fost creata cartea…

Pernkopf a lucrat la atlasul sau anatomic timp de mai bine de 20 de ani.

Lucrul la carte a inceput in 1933, cand omul de stiinta era directorul Institutului de anatomie de la Universitatea din Viena. In acelasi an a intrat in randurile Partidului Muncitoresc German National-Socialist Strain, iar cinci ani mai tarziu, datorita eforturilor colegilor sai de partid, a urcat pe scara carierei – a devenit decan al facultatii de medicina.

Primul lucru pe care Pernkopf l-a facut in noua sa pozitie a fost sa desfasoare o munca ideologica cu elevii sai: profesorii trebuiau sa jure credinta lui Adolf Hitler si sa il accepte ca lider al austriecilor. Pe toti cei care au refuzat sa-l recunoasca pe Hitler, Pernkopf i-a concediat.

Ca urmare, 77% din personalul didactic a parasit catedra, inclusiv trei laureati ai Premiului Nobel. De asemenea, toti evreii au fost expulzati din departament. Savantul i-a expulzat mai repede decat orice alt decan din cel de-al Treilea Reich.

Anatomistul austriac era un dependent de munca. Incepea lucrul la ora 5 dimineata si muncea 18 ore pe zi: lucra la morga si instruia artistii sa schiteze cu lux de amanunte ceea ce extragea. Predarea si sarcinile administrative i-au ocupat, de asemenea, o mare parte din timp.

Omul de stiinta si-a instruit asistentii sa deseneze organele cat mai detaliat, pentru ca acestea sa para cat mai reale atunci cand vor fi tiparite. Detaliile bune au fost obtinute printr-un tratament special al hartiei pentru acuarele.

Singura abatere de la “nivelul inalt de realism” a fost utilizarea unor culori mai vii in lucrarile artistilor. Acest lucru a fost facut pentru ca cititorul sa poata recunoaste si distinge mai bine “reperele anatomice cheie”.

In 1939, cel de-al Treilea Reich a emis un ordin conform caruia corpurile celor mai multi dintre cei executati in lagarele de concentrare urmau sa fie trimise la departamentele de anatomie din apropiere in scopuri de cercetare si de predare. Uneori, aceste incaperi erau atat de aglomerate incat executiile trebuiau amanate.

Potrivit Dr. Sabine Hildebrant de la Harvard Medical School, cel putin jumatate din cele 800 de imagini din atlas sunt parti ale corpului unor prizonieri politici: dizidenti, persoane cu orientare netraditionala, evrei si tigani.

Publicarea atlasului

Primul volum al atlasului a fost tiparit in 1937 si era format din doua carti, una despre anatomie in general si cealalta despre torace si membrele superioare. Patru ani mai tarziu, in 1941, a fost publicat un al doilea volum, format tot din doua carti, cu descrieri ale abdomenului, pelvisului si membrelor pelvine.

In anul 41, a inceput razboiul cu URSS. Pernkopf nu a plecat pe front, dar si-a continuat munca la atlas si mai tarziu a primit o noua pozitie. In 1943 a devenit rector al Universitatii din Viena. La doua zile dupa capitularea Germaniei, in mai 1945, omul de stiinta si-a pierdut postul, iar in august a fost arestat de soldatii americani.

Timp de trei ani, anatomistul a fost detinut intr-un lagar german de prizonieri de razboi din Glasenbach. Desi nu a fost niciodata acuzat de vreo crima, pe toata durata detentiei a efectuat munci fizice grele (demontarea cladirilor si saparea de transee), ceea ce i-a subminat sanatatea. Dupa ce a fost eliberat, Pernkopf s-a intors la Viena pentru a pregati cel de-al treilea volum al atlasului sau in vederea publicarii.

Biroul in care Pernkopf lucrase inainte de razboi a fost distrus in timpul bombardamentelor, iar omul de stiinta pur si simplu nu a avut unde sa isi termine lucrarea. Dar a avut loc un incident curios: medicul evreu Hans Hoff, care in 1938 fusese expulzat de la Facultatea de Medicina prin eforturile aceluiasi Pernkopf, i-a oferit colegului sau doua camere mici in Institutul de Neurologie. Aici, anatomistul s-a reunit cu vechii sai asistenti si in 1952 a publicat un alt volum al atlasului dedicat capului si gatului uman. Datele de arhiva au servit probabil drept sursa pentru noul volum.

Opt ani mai tarziu, ultimul volum, al patrulea, a fost publicat, dar Pernkopf nu l-a mai vazut niciodata, deoarece a murit in 1955.

In anii 1960, in Europa a fost publicata o versiune condensata in doua volume a lucrarii lui Pernkopf, din care editorii au eliminat textul explicativ al anatomistului si unele simboluri naziste din ilustratii. Aceasta versiune a cartii a fost tradusa in cinci limbi si a fost foarte apreciata atat de studentii la medicina, cat si de medici. Mai mult, evaluarea pozitiva a cartii a fost primita in multe tari din intreaga lume, deoarece niciunul dintre cititorii de atunci nu cunostea istoria diabolica a crearii atlasului.

Scandal cu cartea

In 1996, profesorul de medicina Edzard Ernst a publicat un articol in care l-a acuzat pe Pernkopf ca a jucat un rol in organizarea de experimente pe oameni si, in special, in utilizarea victimelor pentru intocmirea atlasului sau.

Un an mai tarziu, chirurgul Howard Israel, de la Universitatea Columbia, a gasit dovezi ca unele pagini ale cartii infatisau prizonieri politici executati.

O comisie speciala infiintata in 1997 a constatat ca, intre 1938 si 1945, nazistii i-au livrat lui Pernkopf 1.377 de cadavre la universitate.

De atunci, cercurile stiintifice au dezbatut daca utilizarea atlasului in scopuri medicale incalca sau nu etica stiintifica. Medicii nu au ajuns la un raspuns unitar.

Dupa dezvaluirea povestii macabre, atlasul a fost retras din presa si nu a mai fost publicat. Cu toate acestea, cateva volume ale cartii mai pot fi cumparate de pe web, insa pentru o suma considerabila.

Colegiul Regal al Chirurgilor sustine ca lucrarea lui Pernkopf nu este folosita in practica in Marea Britanie, ea fiind pastrata in biblioteci doar in “scopuri istorice”.

Cu toate acestea, un sondaj realizat in randul neurochirurgilor britanici a aratat ca 59% dintre medici cunosc atlasul lui Pernkopf si 13% il folosesc in activitatea lor. Intrebati daca medicilor li s-a parut mai dificil din punct de vedere moral sa foloseasca cartea dupa ce au aflat istoricul acesteia, 69% au raspuns negativ, 15% au raspuns afirmativ, iar 16% au avut dificultati in a raspunde.

Atlasul in practica medicala

Multi medici folosesc atlasul lui Pernkopf in practica lor medicala, nu numai in Marea Britanie. De exemplu, neurochirurgul Susan Mackinnon, de la Universitatea Washington din St Louis, recunoaste ca, in unele operatii complexe, scoate din dulap cartea lui Pernkopf.

“Ma ajuta sa gasesc un anumit nerv in anumite operatii. Exista un numar foarte mare de nervi care ne traverseaza corpul si este foarte dificil sa il gasesti pe cel potrivit fara ajutor”, explica medicul. – Toti pacientii pe care ii operez sunt avertizati cu privire la originile infricosatoare ale cartii.”

In 2018, rabinul Polak si istoricul medical si psihiatrul Michael Grodin au realizat un raport stiintific despre cat de etica este utilizarea atlasului in Israel. Potrivit concluziilor raportului, guvernul tarii ar permite ca cartea lui Pencropf sa fie folosita pentru a salva vieti, cu conditia ca originea si istoria ei sa fie facute publice, pentru a onora astfel toate persoanele care au devenit “material” pentru atlas.

Va multumim ca ati citit! Daca acest articol vi se pare util si interesant, va rugam sa il distribuiti pe retelele de socializare pentru a fi citit si de altii. In acest fel ne ajutati si ne motivati sa scriem mai multe articole interesante.